Romii au dat Nisa pe Bărbuleşti de frica lui Nicolas Sarkozy

Nici nu s-a uscat bine pe documente cerneala cu care autorităţile franceze au decis repatrierea, că cei 22 de romi din Bărbuleşti au şi făcut cale întoarsă către Hexagon. Ori cel puţin asta e singura informaţie pe care o poţi scoate de la cei ieşiţi pe uliţele satului, ca la promenadă la Nisa, pe unde majoritatea pare să-şi fi petrecut dacă nu vacanţele, măcar mare parte a vieţii profesionale.

Bărbuleşti e o comună din Ialomiţa, aflată la circa 60 km de Bucureşti, cu 7.200 de locuitori, aproape toţi de etnie romă şi prezenţi pe lista pentru ajutoare sociale a Primăriei. Doar drumul principal care străbate satul e asfaltat, ceea ce creează o situaţie destul de dramatică pentru maşinile scumpe care trebuie să-şi strice tehnica din hârtoape în hârtoape, pe uliţe. Căci dacă locuinţele bărbuleştenilor sunt destul de modeste - nici cocioabe, dar nici palate -, la capitolul maşini cu numere de Franţa stau destul de bine. Aşa cum se descurcă excelent şi cu natalitatea - 160 de copii născuţi doar anul trecut, adică aproape unul la două zile, dar şi cu câinii care rătăcesc pe străzi. De altfel, câinii şi cei câţiva cai par să fie singura preocupare din domeniul "zootehnic" în sat, pentru că în rest nu se vede vreo urmă de porc, vacă sau găină. Nici agricultura nu dă semne de dezvoltare prin curţile sătenilor, lucru de înţeles la urmei urmei, pentru că roşiile nu pot fi plivite de la Nisa.

"Cerşeam", răspunde senin Nicu, unul dintre tinerii satului, când e întrebat ce a făcut prin străinătăţuri, de parcă ar vorbi despre o ocupaţie din nomenclatorul de meserii. Şi apoi răspunsul cu cerşitul se repetă pentru mai toţi cei întrebaţi, femei sau bărbaţi, copii ori bătrâni, care recunosc împăcaţi cu ce s-au ocupat pe teritoriul francez: "faire la manche". Bărbuleştenii rup binişor pe franceză, dar şi câte ceva pe spaniolă. "Dar în Spania nu e de trăit, spaniolii nu-ţi dau un ban", ne asigură un alt tânăr, trecut prin Barcelona, care o ţine una şi bună, ca şi restul locuitorilor satului: francezii sunt cei mai buni la suflet din toată Europa. Păi, şi cum rămâne cu Sarkozy, care-i expulzează pe romi? Şi la acest capitol satul e pus de acord şi bine informat asupra arborelui genealogic al preşedintelui francez: "Păi, ce, Sarkozy e francez? E ungur!", explică bărbuleştenii, legând numele preşedintelui din Hexagon de o serie de adjective deloc flatante, dintre care cele mai acceptabile pentru urechi sunt "rău", rasist şi "nebun".

De asemenea, există teoria cum că nevasta, doamna Carla Bruni, i-a sucit în aşa hal minţile lui Sarkozy, că preşedintele nu mai e lucid când trebuie să ia o decizie.
Nici primarul din Bărbuleşti, Ion Cuţitaru, nu are cuvinte prea blânde pentru preşedintele francez, dar se rezumă să-l caracterizeze drept "un jucător de şah foarte prost. Un jucător bun gândeşte trei-patru mutări în avans. El gândeşte doar una şi apoi aşteaptă avantajele politice", spune Ion Cuţitaru, singurul primar din România care aparţine de Partida Romilor. Turodică, unul dintre pastorii pentiscostali din sat, e nemulţumit la rândul său de modul în care sunt expulzaţi romii şi-l vede pe Sarkozy ca "pe unul care ia o decizie precum un copil, fără să se gândească la consecinţe".
Subiectul expulzărilor e tratat cu destulă jenă la Bărbuleşti. Romii nu ţi-o spun direct, dar reiese destul de clar că cei care au acceptat de curând să fie repatriaţi contra sumei de 300 de euro de adult şi 100 de euro de copil n-au făcut deloc o afacere bună pentru viitorul lor.

"Eu nu m-am întors cu avionul, m-am întors cu maşina mea! Doar nu sunt nebun să mă dau pe mâna lor! Înainte să pleci din Franţa, după ce semnezi actele, îţi fac o injecţie şi îţi bagă un CIP în mână. Cu CIP ul ăsta te urmăresc şi ştiu când te-ai întors în Franţa şi atunci te arestează", explică un alt tânăr din Bărbuleşti una dintre teoriile cele mai răspândite în sat în privinţa repatrierilor.

Aşa că multă lume s-a întors în sat în ultima vreme, dar nu cu avionul, de teama CIP-ului, ci cu maşina proprie sau cu autocarul. Mulţi au fost hăituiţi de Poliţie şi alungaţi din casele părăsite în care stăteau pe lângă Nisa ori Cannes. Căci bărbuleştenii au o aplecare evidentă spre Coasta de Azur, în detrimentul altor locuri din Franţa.
"Acolo, lumea e bogată, pentru ei o monedă nu înseamnă nimic, ţi-o lasă, că e de un euro sau nişte centime. Mai sunt şi francezi care întreabă, mai ales pe femi, câţi copii au acasă şi le dau şi câte 20 de euro sau mai mult, că se gândesc că la 5-6 copii un euro nu înseamnă nimic", spune Damian.

O femeie explică şi ea cum e cu bunătatea franceză: "Dacă te văd cu copilul dezbrăcat sau descălţat se duc acasă şi-ţi aduc haine, mâncare şi încălţăminte pentru copil. Foarte buni sunt la suflet".
Unul dintre puţinii bărbuleşteni care spun că nu s-au rezumat doar la cerşit, ci au căutat şi de muncă, "pentru că e o ruşine să stai toată ziua cu mâna întinsă", spune că unul dintre francezii la care a lucrat i-a dat chiar şi o maşină. "O ţinea prin curte, creştea iarbă prin ea, i-am spus dacă mi-o dă mie şi a fost de acord, m-a ajutat şi cu actele. Am dormit cu toată familia în maşina aia", spune bărbatul, care e de meserie zidar.

Deocamdată, bărbuleştenii par să fie într-un fel de concediu forţat şi neplătit. Se uită la televizor ca să vadă ce-i mai trece prin cap lui Sarkozy şi aşteaptă momentul în care vor putea pleca liniştiţi spre Coasta de Azur, fără teamă că francezii i-ar putea pune pe avion cu destinaţia România şi sperând că "ăia de la Europa" o să dezveţe cât mai curând Hexagonul să mai fugărească romi.

La "botezul" romilor
Ca în mai toate comunităţile mari de romi din România, şi la Bărbuleşti cultul penticostal şi-a găsit mulţi adepţi, iar satul are deja trei case de rugăciune, frecventate de aproximativ 1.000 de persoane. Pastorul Tudorică, şi el de etnie romă, spune că e mulţumit că a reuşit să-i potolească pe săteni. "Oameni care înainte umblau să se bată între ei acum au ajuns să stea împreună la o cafea", a explicat pastorul, care duminică a oficiat un botez colectiv, la un râu din apropiere de Bărbuleşti. Cei care urmau să fie botezaţi, bărbaţi şi femei, au venit toţi la râu îmbrăcaţi în haine albe şi au fost cufundaţi în apă după o scurtă ceremonie. "Noi nu suntem cu cerşitul, noi nu mergem în Franţa. Noi ne bazăm pe ajutorul lui Dumnezeu", ne-a mărturisit una dintre proaspetele botezate. Care pe lângă ajutorul din ceruri se mai bucură şi de veniturile aduse de un magazin pe care l-a deschis în sat.