Basme populare nigeriene şi alte povestiri

Cât timp nu-l cunoşti pe Kingsley Chibuzor Nwabia ai sentimentul că abia a terminat de bătut vreo zece indivizi undeva după colţ şi te temi să nu cumva să ţi se întâmple la fel. Are peste 1,90 şi este impunător. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că pielea sa este de culoarea abanosului, credem că am spus deja tot.

Cineva spunea că scriu iar despre Kingsley. Da, aşa este. Dar nu poţi rămâne indiferent faţă de toate reuşitele sale ca om şi artist. La nici 33 de ani, Kingsley Chibuzor Nwabia are câte două vernisaje pe an şi, iată, la 6 martie, în cadrul FestBook de la Muzeul Naţional de Istorie a României, a lansat o carte frumoasă dedicată copiilor, dar şi părinţilor în acelaşi timp numită "Basme populare nigeriene şi alte povestiri", ajutat de Editura Coresi.

Familia sa este una obişnuită: are patru fraţi şi două surori, iar copilăria a însemnat suficient de multe ca să le ţină minte. Pe lângă faptul că alerga, se juca, se lua la harţă cu fraţii săi, Kingsley învăţa foarte bine, ceea ce a dus la un studiu serios şi o diplomă în microbiologie, dar şi la întâlnirea cu cei de AIESEC, pentru că astfel a reuşit să înţeleagă ce diferită poate fi viaţa şi cum depinde ea de locul în care te afli, de mentalitatea oamenilor pe care îi întâlneşti.

Datorită lor a ajuns în România şi, iată, se împlinesc cinci ani de când călătoria sa pentru descoperirea a ceea ce este destinat să fie ca om s-a transformat în bucurie. Kingsley Nwabia este mai înainte de orice un artist, pictează cu sufletul şi i-a condus de-a lungul acestor ani pe admiratorii picturilor sale pe lungul drum al transformării sale.

El mai este şi profesor de engleză la o şcoală particulară din Capitală, dar ceea ce reuşeşte acolo depăşeşte atribuţiile unui simplu educator. El îi ajută pe copii să converseze şi să capete încredere în ei, se joacă, dar mai ales... le spune poveşti. A început într-o zi, când, pentru a putea avea linişte în clasă, căci toţi voiau ba să-l tragă de păr, ba cine mai ştie ce, a început să le spună o poveste din Nigeria.

Pentru că le-a plăcut, a continuat să facă acest lucru în fiecare zi până a ajuns la fundul sacului. Atunci şi-a sunat mama în Nigeria şi i-a spus: "Mamă, mai ţii minte poveştile pe care mi le-ai spus când eram mic, dar eram mult prea agitat să le ascult? Ei bine, am nevoie să mi le spui acum". Astfel, un prieten l-a sfătuit să le şi aştearnă pe hârtie, să le ilustreze şi să scoată o carte. Ceea ce Kingsley Chibuzor Nwabia a şi realizat.

În Africa, poveştile nu sunt spuse oricum. În primul rând, este nevoie de un foc mare, în jurul căruia să se strângă toţi copiii din sat, de Lună plină şi mai ales de... o bunică. În Africa, în special în Nigeria, bătrânii sunt foarte respectaţi, iar copiii sunt ascultători, pentru că la cea mai mică greşeală capătă o bătaie aidoma celei primite de Nică al lui Ştefan a Petrii când nu citea cum trebuie ceaslovul...

Poveştile pe care Kingsley le-a aşternut în cartea sa sunt pline de înţelepciune, unele dintre ele sunt incredibil de asemănătoare cu cele din folclorul românesc, dar înţelepciunea pesemne se păstrează în memoria tuturor popoarelor indiferent de culoarea pielii, de credinţă sau de locul pe Pământ.

Când face un lucru, indiferent că scrie sau pictează, Kingsley o face cu tot sufletul. Vă invităm să citiţi "Basme populare nigeriene şi alte povestiri" şi să vă delectaţi cu ilustraţiile care poartă culorile Africii.