Fitoterapie de aprilie: inul

Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, cu competenţă în terapii complementare de la Centrul Medical Clar Med, le recomandă celor care acuză inflamaţii ale tubului digestiv să adauge în mâncare 1-3 linguri de seminţe de in, zilnic.

Decoctul din seminţe de in este benefic în caz de colită şi de enterocolită. Decoctul se prepară dintr-o lingură de seminţe de in într-un sfert de litru de apă. Se lasă la macerat seara, iar dimineaţa se fierbe puţin, după care se bea pe stomacul gol.

CLISMĂ CU SEMINŢE DE IN
Specialistul nostru recomandă pentru tratamentul furunculelor ceaiul fierbinte de seminţe de in sau un amestec de ceai din seminţe de in, gălbenele şi coada calului.
Unguentul sau uleiul de seminţe de in este benefic pentru tratamentul arsurilor.

În cazul nevralgiilor intercostale, se încălzesc seminţe de in într-un săculeţ şi se aplică pe locul dureros.
Cu două-trei linguri de seminţe de in la un litru de apă de muşeţel se face clismă pentru tratamentul constipaţiei.

BOGAT ÎN FIBRE
Seminţele de in se remarcă, de asemenea, prin conţinutul de vitamina E, săruri minerale (calciu, potasiu, siliciu, fier) şi fibre alimentare. Fibrele stimulează digestia. Persoanelor care au dietă săracă în fibre alimentare specialistul nostru le recomandă să îşi facă un macerat la rece, din două seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă la macerat două-trei ore, apoi se bea atât lichidul obţinut, cât şi seminţele.

Atenţie! "Seminţele de in trebuie evitate în cazul ocluziilor intestinale, pentru că pot favoriza apariţia complicaţiilor", spune specialistul nostru. De asemenea, precauţie în terapia cu in trebuie să manifeste şi persoanele care fac tratament pentru bolile de inimă.

ALIAT ÎN CURELE DE SLĂBIRE
Datorită fibrelor, seminţele de in dau senzaţia de saţietate foarte rapid şi o menţin mult timp. După ce ajung în stomac, fibrele absorb apa şi se umflă, intensificând eliminarea toxinelor, element deosebit de important în curele de slăbire.

ORIGINE
Inul este originar din regiunile mării Mediteraneene, Crimeea, Caucaz şi Asia Mică, dar astăzi se cultivă în Europa Centrală, în estul Rusiei şi în Egipt. Este o plantă anuală cu rădăcina de culoare albă, lungă şi subţire, ce poate ajunge la un metru înălţime. Fructul este sub formă de capsulă sferică. Seminţele proaspete au un gust şi un miros agreabil, dulceag, asemănător cu cel al nucilor.