Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul unei cariere prodigioase, a dovedit un devotament neclintit față de cauza națională, fiind un om de cultură și un luptător pentru drepturile și libertățile poporului său.
Născut în 1827 în județul Sălaj, Alexandru Papiu-Ilarian a avut de la o vârstă fragedă o educație orientată către idealurile naționale românești. A studiat mai întâi lângă Târgu Mureș, continuându-și apoi studiile la Blaj, unde și-a însușit primele lecții despre libertate și dreptate socială. După o perioadă petrecută la Cluj, unde și-a adoptat numele simbolic de Papiu-Ilarian, a plecat la Viena și Padova, două mari centre universitare europene, încheindu-și în 1852 studiile juridice la Padova prin obținerea doctoratului în drept, pregătire academică solidă care i-a oferit punctul de pornire pentru a deveni unul dintre cei mai respectați juriști și intelectuali ai vremii. Într-o perioadă în care Transilvania se confrunta cu asuprirea națională și discriminarea culturală, tânărul Papiu-Ilarian și-a canalizat energiile către lupta pentru drepturile românilor.
Implicarea sa în Revoluția de la 1848 a reprezentat un moment definitoriu în viața și cariera sa, devenind, la doar 21 de ani, unul dintre cei mai activi și pasionați susținători ai revoluției, luptând pentru drepturile și libertățile românilor din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 15 mai 1848, unde românii și-au cerut drepturile politice și naționale.
Tânărul revoluționar a condus numeroase întâlniri și a scris articole în care a pledat pentru o societate mai dreaptă și egalitară, fiind un membru activ în Comitetul Național Român Revoluționar de la Sibiu, organism esențial în coordonarea mișcărilor revoluționare din Transilvania. Totodată, a jucat un rol important în Comitetul de Pacificare, lucrând pentru menținerea calmului și soluționarea conflictelor în mod pașnic.
După încheierea revoluției, Alexandru Papiu-Ilarian și-a dedicat viața educației, dreptului și politicii, devenind o voce influentă în toate aceste domenii. A fost numit inspector al școlilor românești din Blaj, contribuind astfel la dezvoltarea învățământului românesc într-o perioadă în care identitatea națională era supusă provocărilor.
Ca profesor la Universitatea din Iași, între 1855 și 1858, a predat drept uman și drept penal, inaugurând și un curs de ”Statistică generală a Europei”, demonstrând astfel viziunea sa largă asupra lumii și a problemelor contemporane. În paralel, a servit și ca jurisconsult al Principatului Moldova, iar în 1862 a fost numit procuror la Curtea de Casație din București, o funcție extrem de importantă în justiția românească.
Alexandru Papiu-Ilarian a făcut istorie și prin faptul că a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București, fiind numit ministru de justiție în guvernul condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1864), calitate din care a jucat un rol crucial în secularizarea averilor mănăstirilor, o reformă care a pus bazele modernizării economice și sociale a țării.
Citește pe Antena3.ro
Contribuțiile sale nu s-au limitat doar la drept și politică, fiind un important om de cultură, publicând numeroase studii de specialitate în revistele vremii. Activitatea sa în domeniul istoriei și culturii românești a fost încununată de alegerea sa în 1868 ca membru al Academiei Române, iar discursul său de recepție, intitulat Viața și ideile lui Gheorghe Șincai din Șinca, a fost o dovadă a respectului său profund pentru tradiția națională și cultura românească.
Între 1867 și 1874, a fost președintele societății ”Transilvania”, o organizație culturală menită să promoveze identitatea românească în fața provocărilor timpului.
Alexandru Papiu-Ilarian s-a ridicat la ceruri pe 23 octombrie 1877, însă patriotismul și lucrările sale au rămas puternic întipărite în istoria și cultura României. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu, unde un bust de marmură albă, realizat de sculptorul Carol Cauner, îi păstrează vie amintirea.
Când se împlinesc 147 de ani de la moartea sa, Alexandru Papiu-Ilarian este comemorat ca un erou al neamului și unul dintre marii oameni ai culturii și politicii românești. El rămâne un exemplu strălucitor al dăruirii pentru idealurile naționale și pentru dreptatea socială, viața sa fiind o combinație remarcabilă de acțiune revoluționară, angajament academic și activitate politică, iar contribuțiile sale la reformarea justiției și la emanciparea românilor din Transilvania continuă să fie o sursă de inspirație și astăzi.
La 147 de ani de la trecerea sa în eternitate, Alexandru Papiu-Ilarian rămâne o figură emblematică pentru lupta națională a românilor și pentru valorile democratice pe care le-a susținut cu înflăcărare. Într-o perioadă în care drepturile și libertățile românilor erau periclitate, el a demonstrat un devotament necondiționat față de idealurile naționale, fiind un avocat al justiției sociale și al egalității, în timp ce participarea sa la Revoluția de la 1848 și contribuțiile sale ulterioare în politica și dreptul românesc au fost fundamentale pentru progresul societății românești. El însuși afirma în discursul de recepție la Academia Română ”viitorul nostru național e legat de păstrarea unității noastre și a culturii noastre proprii”, cuvinte care sintetizează perfect viziunea și angajamentul său față de națiunea română.
Patriotismul său profund și eforturile sale neobosite pentru modernizarea statului român ne inspiră și astăzi, oferind un model de integritate și curaj. Reformele pe care le-a susținut, precum secularizarea averilor mănăstirești, au contribuit semnificativ la emanciparea socială și economică a României, iar viziunea sa asupra educației a consolidat identitatea națională într-o perioadă dificilă, un exemplu de neclintit care rămâne viu în istoria României, continuând să fie o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare.
