Gurlitt, gata să negocieze o eventuală restituire a „comorii naziste”

Octogenarul german Cornelius Gurlitt, în apartamentul căruia s-au descoperit 1.406 lucrări semnate de mari artişti ai lumii, capodopere probabil în cea mai mare parte furate de la evrei în timpul regimului nazist, negociază o eventuală restituire a operelor cu moştenitori ai familiilor spoliate. Informaţia a fost difuzată de cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung şi preluată de presa din întreaga lume.
Avocatul lui Cornelius Gurlitt, Hannes Hartung, a declarat pentru FAZ că în prezent poartă negocieri cu câţiva moştenitori.

Vrea „soluţie dreaptă şi echitabilă”

În urmă cu câteva zile, Gurlitt anunţase deja, prin intermediul avocatului său, că este gata să analizeze ce anume solicită moştenitorii, precizând că doreşte o soluţie dreaptă şi echitabilă, scrie Le Figaro.
Christopher Marinello, care reprezintă moştenitorii negustorului de artă francez de origine evreiască Paul Rosenberg, a răspuns, printr-un e-mail, unei întrebări adresate de agenţia France Presse, referitoare la cazul Rosenberg. „Ar fi prematur să declarăm că suntem pe cale de a negocia o soluţie, când noi aşteptăm răspunsuri la mai multe întrebări pe care le-am adresat procurorului Reinhard Nemetz, însărcinat cu cazul Gurlitt”, a spus Christopher Marinello.
„Domnul Hartung a venit să mă vadă la Londra, iar eu am ascultat tot ce a avut să-mi spună”, a recunoscut acesta. „Sunt încurajat de faptul că aud că Gurlitt spune acum că vrea să ajungă la o soluţie dreaptă şi echitabilă. O să aflăm în curând dacă ce spune este adevărat sau sunt doar vorbe în vânt, pentru a-şi îmbunătăţi imaginea”, a mai spus acesta.

Familia Rosenberg vrea dreptate până la capăt

De menţionat că Paul Rosenberg este bunicul jurnalistei franceze Anne Sinclair, fosta soţie a şefului FMI Dominique Strauss-Kahn.
„Familia Rosenberg este decisă să obţină restituirea tabloului semnat de Matisse („Femeie şezând”, una dintre operele descoperite în comoara dosită de Cornelius Gurlitt în apartamentul său din cartierul Schwabing din Munchen), dar şi a altor opere furate, fără întârziere”, a mai spus acesta, adăugând că aşteaptă ca autorităţile germane să faciliteze această restituire.

Iniţial a zis că nu restituie nimic

În luna noiembrie, într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel, Cornelius Gurlitt declara clar şi răspicat că este gata să se lupte pentru a-şi păstra operele. „Eu de bunăvoie nu dau nimic napoi. Nu şi nu!”, a declarat octogenarul. Cornelius Gurlitt este, la rândul lui, fiul unui renumit negustor de artă din timpul regimului nazist, cu care colabora, ajungând să fie preferatul regimului pentru operaţiunile de scoatere din ţară a operelor de artă şi vinderea pe nimic a „artei degenerate” sau spoliate de la evrei.
Zilele trecute, nsă, avocatul Hartung a declarat că acest citat era cu siguranţă fals şi prost redat. Potrivit lui, clientul său ar dori cu siguranţă să recupereze în primul rând cele circa 300 de opere (din totalul de 1.406 găsite la el acasă) care i-ar aparţine de drept. Printre acestea s-ar număra şi tablouri semnate de un naintaş de-ai săi, Louis Gurlitt, pictor peisagist.

La tratament

La începutul lunii decembrie, o instanţă germană a dispus transportarea colecţionarului de opere de artă Cornelius Gurlitt într-o clinică şi punerea lui imediată sub tratament. Jurnaliştii de la publicaţia germană Focus, care au fost cei care au demascat întregul caz - Procuratura Augsburg a confiscat încă din 2012 colecţia de 1.406 opere de artă aparţinând lui Gurlitt - s-au pus iar pe urmele bătrânului. În prima fază au aflat că acesta a primit din oficiu un avocat: pe Christoph Edel. Alături de alţi trei avocaţi, acesta şi-a format o echipă menită să îl apere pe Cornelius Gurlitt.
La aproape trei luni de când jurnaliştii de la Focus au anunţat în premieră că o adevărată comoară nazistă a fost recuperată de Procuratura Augsburg, mai multe muzee de stat germane şi-au exprimat intenţia de a se “înfrupta” din ea. Deşi comunităţile evreieşti au făcut apel la Guvernul german să dispună un control la sânge în muzeele de stat în căutarea operelor de artă confiscate de la evrei de regimul nazist şi să le restituie proprietarilor de drept, lucrurile par să se întâmple tocmai invers. Directorul Muzeului de Stat din Karlsruhe a anunţat că posedă documente care atestă că 149 de opere de artă din proprietatea muzeului au fost confiscate de regimul nazist. Mai mult, Pia Muller Tamm susţine că 43 dintre aceste opere au ajuns în posesia colecţionarului Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius Gurlitt, posesorul comorii naziste descoperite la Munchen. “Nu deţinem încă informaţia dacă şi câte dintre cele 43 de opere de artă se află printre cele recuperate de Procuratura Augsburg, de aceea nu putem formula încă o solicitare de restituire. Urmărim subiectul cu mare atenţie”, a declarat Pia Muller-Tamm, citată de Focus.

Noul ministru al Culturii vrea urgentarea rezolvării cazului Gurlitt

Primul obiectiv al noului ministru al Culturii din Germania, Monika Grutters, a fost vizitarea Muzeului Evreiesc din Frankfurt. Într-un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), ea critică reacţia lentă a fostului ministru faţă de cazul Gurlitt.
„Ar fi fost mai bine ca în mandatul său ministrul Michael Naumann să acţioneze mai eficient luând în considerare cerinţele Conferinţei de la Washington. Evident că au existat anumite dubii şi obiecţii până la finalul mileniului trecut, însă după aceea s-au mişcat multe în Germania. Suntem departe de final, dar avem deja instituţii şi proiecte, precum baza de date Lost-Art, Centrul de Coordonare din Magdeburg, Institutul de Cercetare a provenienţei artei din Berlin, Comisia de Consiliere sau Taskforce şi Daphne-Project din Dresda. Am finanţat prelucrarea a peste 90.000 de cazuri. 12.000 s-au soluţionat cu o restituire discretă şi corectă. Problema nu este că am face prea puţin în acest sens, ci că suntem prea dezmembraţi structural pentru ca opinia publică să conştientizeze activitatea noastră. Încercăm cât mai repede să concentrăm activitatea noastră şi s-o relansăm. În acest sens, vom dubla bugetul prevăzut”, a declarat Grutters.

Ministrul a salutat iniţiativa legii Gurlitt. „Este o iniţiativă bună şi un semnal politic corect. Cum putem dovedi după 70 de ani şi două generaţii că a existat rea-voinţă la dobândirea operelor de artă, astfel încât infracţiunea să nu mai fie prescrisă? De aceea vom încercă să îmbunătăţim legislaţia în vigoare. Sperăm ca legea să fie aprobată, nu ca în 2002 când o iniţiativă similară a fost respinsă în Saxonia”.

Limitele dreptului civil

Întrebată de ce statul acţionează doar împotriva persoanelor fizice şi deloc faţă de instituţiile publice, dovadă că nicio operă de artă nu a fost scoasă vreodată dintr-un muzeu sub suspiciunea de artă confiscată de nazişti, ministrul a încercat să dea vina pe legile în vigoare. „Limitele dreptului civil ne blochează orice intervenţie. Suspiciunile trebuie să fie motivate. Sunt convinsă că Procuratura Augsburg deţine dovezi concludente. Cazul Gurlitt a pus lucrurile în mişcare şi a dat curaj oamenilor (persoane private) că pot avea încredere în instituţiile statului şi pot cere redobândirea artei confiscate. O pot face şi pe calea anonimatului. Nemţii serioşi şi responsabili au fost sensibilizaţi de acest caz”.

Cât priveşte speculaţia că statul german nu a acţionat conform legii când a confiscat colecţia lui Gurlitt, ministrul a replicat: „Aici nu vorbim de speculaţii, ci de lucruri concrete. Chestiunile juridice sunt de competenţa Procuraturii Augsburg. Important este să există o reparaţie morală. În cazul operei „Îmblânzitorul de lei”, a lui Max Beckmann, cu ajutorul casei de licitaţii, moştenitorii de drept au primit o parte din suma de vânzare. Practic, s-a recunoscut şi reparat o nedreptate comisă faţă de strămoşii lor. Din păcate, cazul Gurlitt a captat atenţia şi unora care şi-au baricadat imediat arhivele. Cazul Gurlitt a schimbat spectrul muzeelor de stat din Germania şi asta reprezintă un pas înainte important. Muzeele nu mai sunt interesate doar de vânzări, expoziţii şi vizitatori, ci şi de provenienţa operelor de artă”, a încheiat ministrul Monika Grutters.