Fotograful Associated Press, martor la asasinarea ambasadorului rus la Ankara, povesteşte ce a văzut

Fotograful Associated Press, Burhan Ozbilici, a fost martorul asasinării ambasadorului Rusiei la Ankara şi povesteşte amănunţit scena şocantă la care a asistat.

Evenimentul ar fi trebuit să fie unul de rutină, vernisajul unei expoziţii de fotografii din Rusia. Astfel că în momentul în care un bărbat îmbrăcat în costum negru a scos arma, am rămas uimit pe tot parcursul desfăşurării scenei.

Asasinatul, care era unul rece şi calculat, se desfăşura în faţa mea şi a altora care căutau să se adăpostească îngroziţi de bărbatul tuns scurt şi îngrijit, care l-a împuşcat pe ambasador.

Focurile de armă, cel puţin 8 din ele, s-au auzit asurzitor în galeria de artă impecabilă. După acel moment s-a dezlănţuit iadul. Oamenii ţipau, se ascundeau în spatele coloanelor sau sub mese sau stăteau întinşi la pământ. Îmi era frică şi eram tulburat, însă am găsit un loc unde să mă adăpostesc parţial în spatele unui perete şi am început să îmi fac treaba, să fac poze.

Expoziţia intitulată: "De la Kaliningrad la Kamciatka, prin ochii călătorilor" prezenta fotografii din Rusia. Am decis să particip la acest vernisaj doar pentru că era în drumul mei spre casă de la biroul din Ankara.

Când am sosit, ambasadorul Andrei Karlov începuse să vorbească, astfel că m-am apropiat de el ca să il fotografiez, gândindu-mă că vor fi utile pentru ştirile despre relaţiile dintre Turcia şi Rusia.

Ambasadorul vorbea uşor şi cu dragoste despre ţara sa şi se oprea din când în când ca să poată translatorul traduce în turcă ceea ce spune. Îmi amintesc că mă gândeam cât de calm şi umil pare.

Apoi au urmat focurile de armă în succesiune rapidă şi panica audienţei. Trupul ambasadorului zăcea pe podea, la numai câţiva metri de mine. Nu vedeam nicio urmă de sânge în jurul lui şi mă gândeam că probabi a fost împuşcat în spate.

Mi-au trebuit câteva secunde să înţeleg ce s-a întâmplat. Un om a murit în faţa mea, o viaţă a dispărut în faţa ochilor mei.

M-am mişcat în spate şi spre stânga, în timp ce pistolarul, mai târziu identificat a fi poliţistul Mevlut Mert Altintas, gesticula cu arma spre cei prezenţi care se restrânseseră în partea dreaptă a încăperii.

În primul moment nu puteam să înţeleg ce anume era motivat trăgătorul. M-am gândit că ar putea fi un militant cecen. Însă oameni mai târziu au spus că ar fi trigat ceva despre oraşul sirian Alep.

Aşa că probabil era furios din cauza bombardamentelor ruseşti din Alep care erau îndreptate împotriva rebelilor anti-guvernamentali. 

Bărbatul a strigat şi "Allah Akbar", însă ceea ce a mai spus nu am putut să înţeleg deoarece vorbea în arabă.

Trăgătorul era foarte agitat. A mers în jurul trupului ambasadorului şi a distrus câteva fotografii.

Eram bineînţeles temător şi ştiam ce riscam dacă bărbatul acela s-ar fi întors spre mine. Cu toate asteam am avansat spre el un pic în timp ce vorbea către audienţa captivă şi îngrozită.

Mi-am zis: "Iată-mă. Chiar dacă mă nimereşte şi sunt rănit sau ucis, sunt jurnalist. Trebuie să îmi fac treaba. Aş fi putut să fug fără să fac nicio poză. Însă nu aş fi avut nicio scuză dacă lumea m-ar fi întrebat de ce nu am făcut poze.

M-am gândit chiar şi la colegii mei care au murit în timp ce făceau poze în zonele de conflict, de-alungul anilor.

În timp ce toate aceste gânduri îmi zburau prin cap, l-am văzut pe agresor agitat dar totuşi, într-un mod ciudat, stăpân pe sine. A strigat la toată lumea să stea în spate. Forţele e securitate ne-au ordonat să evacuăm sala şi astfel am plecat.