Aproximativ 50 de urme de paşi lăsate de oameni care au trăit în Europa în urmă cu cel puţin 850.000 de ani (cele mai vechi descoperite în afara Africii) au fost descoperite pe ţărmul estic al Angliei, în ţinutul Norfolk.
Urmele par a fi fost făcute de un grup mic de oameni, aparţinând, probabil, speciei de mult dispărute Homo antecessor. Urmele au ieşit la iveală din cauza eroziunii create de valurile de apă şi, din nefericire, au fost distruse de aceleaşi valuri şi de ploi la scurt timp după ce au fost descoperite.
Oamenii de ştiinţă au apucat să filmeze şi să facă măsurători 3D cu urmele, reuşind să dezgroape un singur cub de rocă în care o astfel de urmă fusese imprimată. Din cele aproximativ 50 de urme, 12 erau complete, iar două aveau urmele clare ale degetelor de la picioare.
Cercetătorii spun că urmele au fost lăsate de un grup format din doi bărbaţi adulţi, două sau trei femei ori adolescenţi şi cel puţin trei copii.
Urmele lăsate de masculii adulţi aveau între 25 şi 26 de centimetri. Urmele femelelor sau ale adolescenţilor aveau între 18 şi 21 de centimetri, iar ale copiilor între 14 şi 16 centimetri. În urma analizei urmelor, cercetătorii au estimat că grupul era format din indivizi cu înălţimi între 90 de centimetri şi 170 de centimetri.
În momentul în care au lăsat urmele, grupul de oameni mergeau prin noroiul a ceea ce era la acea vreme estuarul râului Tamisa. Grupul se deplasa în sensul opus mării, care la acea vreme se afla la câţiva kilometri în spatele lor. Cercetătorii cred că grupul culegea melci, scoici sau crabi şi ar fi trăit într-una dintre insulele estuarului de la acea vreme.
Toate cele 50 de urme au fost descoperite într-un perimetru de 40 de metri pătraţi. Arheologii spun că urmele au o vechime cuprinsă între 850.000 şi 950.000 de ani, urmând să se facă noi teste pentru a se stabili vechimea cu mai multă acurateţe. În timp, urmele au fost acoperite de nisip şi ulterior de gheţari.
Potrivit cercetătorilor, aceşti oameni au trăit aici într-o perioadă cuprinsă între două ere glaciare, când temperaturile ar fi fost similare cu cele întâlnite în sudul Scandinaviei zilelor noastre. Oamenii care au lăsat urmele ar fi îndurat şi temperaturi de minus 15 grade Celsius, în nopţile de iarnă, motiv pentru care cercetătorii cred că ori aveau haine rudimentare, ori corpul lor avea foarte mult păr care le ţinea de cald.
Nu se poate determina dacă aceştia îşi construiau şi adăposturi. Se crede că aceşti oameni încă nu stăpâneau focul, deoarece urmele vatrelor de foc se păstrează foarte bine, or nu există astfel de rămăşiţe, în Europa, din acea perioadă.
Potrivit cercetătorilor, oamenii care au trăit în Europa, în acea perioadă, ar fi avut mulţi prădători naturali, precum hiene, lei, tigri cu dinţi sabie (Smilodoni) sau urşi.
În apropiere de locul în care au fost descoperite urmele de paşi, arheologii au descoperit şi rămăşiţe de hiene, elefanţi, rinoceri, hipopotami, elani sau foci care au trăit în aceeaşi perioadă.
Se crede că pe măsură ce temperaturile au scăzut în Europa, acestă populaţie de oameni fie a dispărut, fie s-a restras spre sudul continentului.
"Aceste urme sunt extraordinar de rare şi sunt cele mai vechi urme lăsate de oameni în afara Africii. Este o dovadă tangibilă a existenţei primilor oameni în nordul Europei", a declarat arheologul Nicholas Ashton, care a studiat urmele.
"Pe lângă urmele de paşi am mai descoperit şi rămăşiţele a 15 specii de mamifere, 160 de specii de insecte şi peste 100 de specii de plante în această zonă. Astfel putem reconstitui în detaliu mediul în care aceşti oameni trăiau", a declarat şi profesorul Simon Parfitt, de la Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie.