Să fie verificate toate muzeele din Germania! Propunerea vine în urma scandalului “comorii naziste”

Preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, Ronald Lauder, continuă să critice în termeni duri Administraţia germană pentru modul în care întârzie să soluţioneze cazul Gurlitt, proprietarul “comorii naziste” din apartamentul din Munchen.

Lobby
Miliardarul american a mărturisit pentru Wall Street Journal că face lobby în mod public la Berlin ca Guvernul german să mandateze o echipă de investigaţii care să analizeze provenienţa şi modul de dobândire a tuturor operelor de artă din muzeele de stat din Germania. Lauder însuşi este un colecţionar de artă care de curând a deschis propriul său muzeu la New York, denumit “Noua Galerie”, în care a prezentat colecţia sa privată de opere de artă de provenienţă germană şi austriacă.
“Vreau ca Guvernul să mandateze o echipă de experţi care să verifice toate operele cu trecut nazist. Ei trebuie să se ocupe nu doar cu provenienţa şi proprietarii de drept care au fost victimele naţional-socialismului, ci şi cu modul de dobândire a operelor din muzeele germane. Spre deosebire de alte ţări europene, Germania nu a analizat încă sistematic provenienţa operelor de artă dobândite în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial şi operează doar pe baza unor raportări de furt, formulate de diverse familii evreieşti. O comisie de experţi ar putea scoate la lumină mult mai multe opere decât cele 1.406 găsite întâmplător în locuinţa colecţionarului de artă din Munchen, Cornelius Gurlitt. Mai mult de 20 de milioane de opere de artă au fost furate în timpul războiului şi multe dintre ele sunt expuse în muzeele germane. Până acum nici un Guvern nu şi-a dorit să analizeze colecţiile publice”, a subliniat Lauder.

Colecţionar renumit
“Lauder este o figură cunoscută în lumea artei. În anul 2006 a plătit suma-record de 135 de milioane de dolari pentru o operă a pictorului Gustav Klimt, restituită de un muzeu austriac. Cazul a avut ecouri internaţionale la acea vreme”, notează publicaţia citată.
Surse din anturajul cancelarului german Angela Merkel au confirmat pentru Wall Street Journal că Guvernul german este deschis să asculte solicitările lui Lauder, însă, din cauza compoziţiei federale a republicii, este aproape imposibil ca de la Berlin să se dicteze cum trebuie operat în muzeele publice din diferitele landuri ale Germaniei.
“Nici SUA nu scapă de criticile privind modul lent de restituire a artei confiscate. Nici americanii nu au instituit o comisie de experţi care să analizeze provenienţa operelor de artă din muzeele de stat, deşi se află sub aceeaşi presiune ca şi Germania. În schimb, statul american se limitează să soluţioneze doar plângeri personale, dacă acestea se confirmă”, mai scrie sursa citată.

Presiuni pentru a face publică întreaga “comoară nazistă”
Lauder a cerut, de altfel, Berlinului, să dea publicităţii un inventar complet al “comorii naziste” descoperite în apartamentul din cartierul Schwabing al oraşului Munchen, ceea ce ar putea uşura sarcina celor în drept de a-şi recăpăta operele.
Într-un editorial intitulat “S-a pierdut timp preţios”, Lauder a scris că aceia care ar putea fi în drept de a-şi recupera operele jefuite sau eventualii martori îmbătrânesc pe zi ce trece.

Nu crede că autorităţile nu ştiau de comoară
Ronald Lauder se îndoieşte că autorităţile germane nu ar fi ştiut de existenţa comorii lui Cornelius Gurlitt. “Nimeni nu se aştepta ca o astfel de comoară să apară după 70 de ani de la terminarea războiului. O binecuvântare pentru lumea artei şi o nouă speranţă pentru moştenitorii de drept. Situaţia actuală dovedeşte că Declaraţia de la Washington din 1998 a fost un pas important, dar nu suficient pentru soluţionarea problemei. Situaţia legală neclară împiedică solicitările de restituire. Legea germană a găsit pârghii de nenumărate ori să cimenteze nedreptăţile comise de stat.
Rămân câteva întrebări fără răspuns. Cine l-a sprijinit pe Cornelius Gurlitt în toţi aceşti ani în care era comerciant de artă? Chiar n-a văzut nimeni, timp de decenii, colecţia sa? Apoi trebuie să întrebăm şi autorităţile germane: ce a apărut după aproape doi ani ca un articol de ziar să anunţe cele întâmplate? De ce nu este publicată lista oficială cu toate operele găsite? S-a irosit deja timp preţios. Poate procurorii nu sunt rău intenţionaţi, dar consecinţa este că nedreptatea nu a fost îndepărtată, ci continuată.

Ura naziştilor pe arta “nealiniată”
Naziştii i-au urât pe toţi cei care nu împărtăşeau viziunea lui Hitler despre artă, îi urau fiindcă arta le oferea oamenilor inspiraţie, deschidere şi libertate. Germania are din nou şansa să repare o serie de pagube comise în perioada nazistă. Colecţia să fie dată publicităţii imediat, ca să vedem cât de perfizi au fost naziştii şi cât de actuală este această temă şi după şapte decenii!”, a spus Lauder.
“Guvernul german înţelege bine că reprezentanţiii organizaţiilor evreieşti pun acum multe întrebări. Pentru că ei reprezintă uneori persoane foarte în vârstă, victime ale nedreptăţii”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului.

Colecţia
Procuratura din Augsburg a dat publicităţii peste 200 de opere din colecţia lui Cornelius Gurlitt. Asupra operelor planează în continuare suspiciunea că au fost confiscate de nazişti de la evrei, scrie Der Spiegel.
Operele găsite la Cornelius Gurlitt în apartament sunt, de fapt, colecţia realizată de tatăl acestuia, Hildebrand Gurlitt. Acesta a colaborat cu regimul nazist şi a profitat de pe urma lui, deposedând colecţionarii evrei de bunurile lor, de mijloacele lor de subzistenţă, şi muzeele de capodopere ale artei moderne. Între timp, în afară de faptul că avea el însuşi ceva sânge evreiesc, era şi un mecena şi un protector al acestor artişti de avangardă, ale căror opere le păstra sau le vindea, după caz.