Un Chagall din “comoara nazistă”, furat în 1941 la Riga

Tabloul, până acum necunoscut publicului, a fost luat de nazişti de la o familie de evrei
Un tablou până acum necunoscut publicului, semnat de Marc Chagall, şi descoperit în apartamentul munchenez al octogenarului german Cornelius Gurlitt, fiul unui negustor de artă apropiat naziştilor, a fost furat de nazişti de la o familie de evrei germani din Riga, relatează cotidianul german Bild.

Au refăcut traseul
Reporterii tabloidului german afirmă că au reuşit să refacă traseul “Scenei alegorice”, cum se intitulează opera, care ar fi fost proprietatea familiei Blumstein, a cărei casă şi ale cărei opere de artă, printre care unele de mare valoare, au fost confiscate de agenţi ai Gestapo-ului, în 1941, după declanşarea operaţiunii Barbarossa, în timpul invaziei germane din Uniunea Sovietică.
Potrivit Bild, Savely Blumstein, care a scăpatcu viaţă de Holocaust şi s-a expatriat în SUA, a făcut o solicitare de despăgubire în 1957 pentru acest tablou, precum şi pentru altele care au aparţinut familiei sale. În 1981, a primit 25.000 de mărci germane din partea Guvernului german. Ziarul, care citează estimările experţilor, afirmă că tabloul lui Chagall este evaluat la peste un milion de euro!

I-a găsit moştenitorii
Bild i-a găsit pe cei doi fii ai lui Savely Blumstein, care a decedat în 2009. Şi i-a informat în legătură cu descoperirea remarcabilului tablou. Neil (57 de ani) şi Philip (53 de ani), au declarat pentru cotidianul german că tatăl lor vorbea deseori despre tabloul semnat de Chagall şi despre alte opere de artă care au fost jefuite de nazişti. “Ne bucurăm că Bild ne-a găsit!”, au mărturisit ei.
Tatăl lui Cornelius Gurlitt, deţinătorul “comorii naziste” de 1.406 opere de artă găsite în apartamentul din Munchen, cu ocazia unei percheziţii din februarie 2012, afirma, la rândul său, că a primit cadou acest tablou în 1943.
Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius, era un colecţionar şi negustor de artă care a colaborat cu naziştii, reuşind să scoată din ţară opere calificate de nazişti drept “artă degenerată”. El a mai achiziţionat şi opere aparţinând unor familii evreieşti în contul său sau cel al regimului hitlerist.

Căutarea descendenţilor
Între timp, cercetările continuă, pentru a se încerca identificarea descendenţilor familiilor proprietarilor anumitor bunuri din această “comoară nazistă”, pentru cazurile în care există posibilitatea reconstituirii istoriei lor.
Autorităţile guvernamentale ale SUA şi Israelului au început să facă presiune asupra Germaniei pentru a accelera politica de restituire a operelor de artă jefuite în perioada nazistă, precum şi pentru a transparentiza şi mai mult acest proces, dat fiind faptul că 1.000 de moştenitori potenţiali aşteaptă să intre în posesia preţioaselor opere de artă care le-au aparţinut familiilor lor, relatează  ibtimes.co.uk.
Autorităţile germane au descoperit şi confiscat “comoara nazistă” a lui Gurlitt între finele lui 2011 şi începutul lui 2012, dar numai în octombrie 2013 s-a aflat despre aceasta, datorită unui articol din presa germană, dat publicităţii de revista Focus. Abia după dezvăluirea făcută de presă a venit şi confirmarea din partea Parchetului din Augsburg, care se ocupă de anchetă. Timpul scurs până la recunoaşterea oficială a existenţei comorii şi faptul că autorităţile germane nu au suflat o vorbă despre aceasta au stârnit vii comentarii şi critici în rândul publicului, dar nu numai.

Jafurile naziste
Dat fiind contextul (faptul că operele au fost găsite în posesia fiului unui negustor de artă aflat printre preferaţii regimului nazist, cu care colabora la scoaterea din ţară şi vinderea pe nimic a unor capodopere care nu erau pe placul Celui De-al Treilea Reich) s-a bănuit încă de la început că operele din “comoara nazistă” ar proveni din jafurile naziştilor, confiscările de la familiile de evrei, dar şi din muzeele “epurate” de arta “degenerată”, care nu se încadra în normele regimului.
După ce piesele de o valoare imensă au fost descoperite în apartamentul lui Gurlitt din Munchen, mai multe voci s-au făcut auzite din SUA, criticând decizia procurorilor germani de a nu da publicităţii un inventar integral al celor 1.406 obiecte găsite în posesia octogenarului, pentru ca familiile cărora le-ar fi putut aparţine acestea să facă publice revendicările lor.
“Aceasta este cea mai mare descoperire de opere de artă pe care am văzut-o”, a declarat Meike Hoffmann, istoric de artă de la Universitatea Liberă din Berlin, care se ocupă de stabilirea provenienţei operelor pentru procurorii germani care se ocupă de dosar.

Dezamăgirea germană
Unul dintre cei mai renumiţi avocaţi specializaţi în opere de artă, Larry Kaye, şi-a exprimat, la rândul său, dezamăgirea în legătură cu toată această poveste. “Familiile nu ştiu întotdeauna cu exactitate ce caută, până când nu au imaginea în faţă”. În fond, au trecut atâţia ani...
Între timp, un grup evreiesc de sprijinire a revendicărilor bunurilor care au aparţinut evreilor spoliaţi de nazişti a acuzat Germania de “complicitate morală” în ascunderea acestor picturi. “Acest caz arată clar care era dimensiunea jafului organizat de opere de artă din muzeele şi  colecţiile private în timpul nazismului”, a declarat Ruediger Mahlo, din partea acestei organizaţii, care a adăugat că aceasta solicită returnarea operelor proprietarilor lor iniţiali.