Judecătorul Cristi Danileţ, membru ales în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a sărit în apărarea colegei sale de CSM, judecătoarea Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi a completului care l-a condamnat pe Adrian Năstase la închisoare cu executare. Astăzi a fost publicată motivarea acestei hotărâri judecătoreşti, ceea ce a determinat o serie de comentarii publice, dat fiind interesul opiniei publice fata de acest subiect. Imediat, Cristi Danileţ a postat pe contul său de Facebook un expozeu, în care explică cum este posibil să fie condamnată o persoană fără a exista probe directe împotriva acesteia. Chiar daca Danilet nu spune ca se refera la Adrian Nastase, este evident ca despre el este vorba, intrucat azi a fost facuta publica motivarea hotararii de condamnare a acestuia, condamnare bazata pe probe indirecte. Desi fiecare cauza penala are specificitatea ei - ceea ce explica faptul ca pentru infractiuni identice judecatori pot pronunta condamnari sau achitari, ori pedepse diferite - exemplul lui Danilet seamana cu un sablon pe cat de simplist, pe atat de periculos.
Redăm în continuare postarea lui Danilet:
"Vad ca iar apar analistii si comentatorii care de la politica si vreme au trecut la justitie. Marea lor nedumerire si de aici furtuna intr-un pahar cu apa pe care o starnesc, cu intentia clara de a discredita in mod fals niste judecatori, e declansat de o motivare aparuta azi potrivit careia cineva a fost condamnat in baza unor probe indirecte.
Acum, trebuie sa stiti ca in anul trei la Drept studentii invata categoriile de probe. Si atunci afla ca exista probe directe si probe indirecte. Si incerc sa explic pe intelesul analistilor atoate-stiutori:
1. Daca o persoana e vazuta de un martor lovind victima cu un cutit - asta e proba directa. Aceasta proba poate duce, singura, la condamnare petnr omor
2. Daca o persoana e surprinsa fugind in zona locului unui omor e o proba indirecta. Aceasta proba, singura, nu poate duce la condamnare, ci trebuie coroborata cu alte probe indirecte: victima si autorul au fost vazute de un martor cu putin timp inaintea crimei certandu-se, amprentele autorului se gasesc pe cutitul din victima, sangele de pe hainele autorului sunt ale victimei.
Sigur, presupusul autor se poate apara spunand ca nu s-a certat cu victima ci a vorbit mai tare cu ea, ca s-a dus la toaleta si cand a iesit din bar victima era cazuta langa bar, ca el s-a apropiat si a pus mana pe ea si atunci a atins cutitul si s-a patat cu sange, ca a fugit sa anunte salvarea. Ei, toate astea tr demonstrate si pt asta exista proces. Daca la sfarsitul procesului, dupa exercitarea cailor de atac, autorul e stabilit drept vinovat, atunci e condamnat definitiv".
Este pentru a doua oara cand Danilet face referire la WC, atunci cand isi expune teoriile juridice.
Citeste si Semnificaţia mersului unei persoane publice la o toaletă publică, în viziunea judecătorului Cristi Danileţ. Ce crede magistratul despre amanta unei persoane publice