Andrei Andronie, tânărul care a ucis doi oameni pe 5 noiemmbrie 2011 într-un accident de maşină îşi află astăzi sentinţa. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti dau decizia definitivă, potrivit Antena3. În prima instanţă, Andrei Andronie a fost găsit vinovat pentru ucidere din culpă şi a primit o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare. A gonit cu 180km/h pe Calea Floreasca
Pe 5 noiembrie 2011, Andrei Andronie (20) de ani a omorât într-un accident doi tineri nevinovaţi. Fiu de bancher şi, atunci, student la o facultate din Olanda, vitezomanul gonea pe Calea Floreasca cu 180 km/h la volanul bolidului sau BMW X5. Petrecuse noaptea într-un club de fiţe. Deşi băut, el s-a urcat totuşi la volanul maşinii sale, luand cu el alte două prietene. A apasat pedala de acceleraţie şi a turat şi mai tare bolidul de lux, atunci când un echipaj de poliţie i-a făcut semn să opreasă. În goana nebună, a acroşat un Seat Ibiza şi a ricosat într-un taxi. Ştefan Micu (32 de ani), şoferul taxiului, a murit pe loc. Acelaşi sfarsit l-a avut şi Ana Maria Nistor (22 de ani), tânăra care tocmai se urcase în taxi să ajungă acasă.
Andrei Andronie, înjurături ca la uşa cortului după accident
Andrei Andronie, tânărul care a ucis doi oameni în accident, le-a spus poliţiştilor, imediat după tragedie, într-un limbaj care nu poate fi reprodus, că nu îi pasă de morţi şi că vrea să plece din ţară. El i-a jignit pe oamenii legii şi i-a ameninţat cu armata de avocaţi a tatălui său, arată rechizitoriul procurorilor, potrivit Antena3. Fiul bancherului Jean Andronie a înjurat ca la uşa cortului atunci când a fost reţinut de poliţişti. Imediat după accident, Andrei Andronie a declarat că nu îi pasă de oamenii pe care i-a ucis. Procurorii au susţinut că fiul bancherului a fi încercat să mituiască doi poliţişti ca să scape de pedeapsă. Andrei Andronie a primit, în primă instanţă, o condamnare de 5 ani şi 6 luni de închisoare cu executare. Pe lângă pedeapsa de 5 ani şi şase luni de închisoare, Andrei Androinie a mai primit şi o pedeapsă complementară: interdicţia de a conduce cinci ani după executarea pedepsei principale.
Ana iubea foarte mult viata şi nu voia să trăiasca decât în România...
La scurt timp după accidentul din 2011, mama Anei a povestit, printre lacrimi, pentru “Jurnalul Naţional” cum a vorbit pentru ultima dată cu fiica ei în ziua tragediei şI cât de mult îi iubea Ana. În seara tragediei de pe Calea Floreasca, Ana a vorbit,ca de obicei, cu mama ei la telefon, în Portugalia.I-a spus că se pregateste să mearga în club cu o prietenă. Doamna Marcela a sfătuit-o să nu plece cu maşina ei dacă stau până mai târziu şi vor fi obosite. Şi-a sfătuit fiica să ia mai bine un taxi.”Mi-a spus că merge în club cu o prietenă. Ca baiatul, iubitul ei, era cu prietenii lui să joace biliard. I-am zis aşa:«mămică, dacă te duci să nu cumva, obosită, să pleci de acolo şi să te urci în maşină să vii acasa. Să iei un taxi». M-a ascultat, a luat un taxi...(plange). La şapte dimineaţa, m-a sunat cumnatul meu acolo în Portugalia, să-mi ceară numărul de telefon al băiatului care munceşte în Spania. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva.O auzeam pe sora-mea cum plângea lângă el. Mie mi-au zis că Ana a fost rănită grav într-un accident. Eu până am ajuns la Bucureşti am ştiut că fata mea este accidentată, nu că e moarta. Am venit cu speranţă...Când am văzut-o pe sora-mea la aeroport, în haine negre mi-am dat seama că ceva nu e în regula.Nici nu am văzut-o sâmbătă. Abia luni am putut s-o luam de la IML”, a povestit la cea vreme mama tinerei.
Mama Anei va lupta cu toate puterile să obţină dreptatea
“Şi fata mea muncea şi nu şi-a luat BMW x5. Abia a strâns bani pe munca ei şi şi-a luat o maşinuţă. Dar Ana era responsabilă. Poliţiştii au găsit cheia de la maşina ei în geantă. Au zis şi ei: «Uite că fata avea masina». Dar mai bine pleca aşa obosită cu maşina … Nu am avut niciodată probleme cu copiii noştri... Nu ştiu ce să mai zic. Ori a fost un copil prea bun, ori soarta... Acolo chiar era un loc în care nimeni nu se aştepta că ar putea cineva să le faca ceva. I-am învăţat mereu pe copiii mei unde se duc să fie iubiţi, să vorbească lumea de bine cu ei, să traiască cu frica de Dumnezeu. Ana era un om aşa bun...Mereu îmi zicea: «Mami esti bolnava, vino acasa». Tare mult ne mai ducea grija si noua si lui Cipri, fratele ei. Ea zicea «prefer sa nu am o haina de firma, dar sa fiu acasa, in Romania». In Portugalia, cand venea facea dansuri populare cu inca doua perechi de romani din Suceava. Dansau minunat. Şi eu sa vin in Romania să o gasesc moartă şi sa astept sa mi se faca dreptate....Am fost bucuroasa ca cineva a tinut cu dreptatea atunci la recurs si ca l-au tinut in arest. Avocaţii lui incepusera la tribunal ca ce a facut baiatul..Iar el a declarat, ca ce, doar nu a mers cu 300 de km/ h?!...Ana era o fata care avea tot ce-i trebuie ca s-o iubeasca nu doar familia, ci toata lumea.Iubea animalele, avea pestisori, avea un pisic...', continua povestea doamna Marcela. Imi arata una dintre cele mai recente fotografii cu Ana, facuta la munte.Tinea in brate un catelus pe care il gasise ratacit.L-a luat si a batut din poarta in poarta pana ce i-a gasit adapost la niste oameni."In fotografia asta fusesera la munte.A gasit un catelus si l-a dus acolo din poarta in poarta pana l-a lasat la cineva. Avea un suflet mare. Ma gandesc la faptul ca Dumnezeu alege oamenii foarte buni ca sa-i ia la el. Asta e singura consolare'
«Suntem goi...Am rămas fără o minunăţie de copil»
In seara tragediei, cand au iesit din club, o prietena s-a oferit sa o duca acasa cu masina. Ana a refuzat. A zis ca prefera sa ia un taxi. Nu a mai ajuns insa acasa. Finalul povestii ei s-a terminat pe Calea Floreasca... “Fata mea a stat singura in apartamentul asta. Daca era un copil nebun putea sa faca cine stie ce tampenii. Dupa 19 ani a ramas singura aici si am avut incredere ca e un copil matur. Ea avea grija de gospodarie. Era multumita. Incepuse sa-si formeze un drum in viata. Era asa mandra ca si-a luat si ea o masinuta. Pe munca ei. Ea cauta sa nu faca rau la nimeni si uite ca i-a facut altcineva. I-a spuberat toate visele si pe ale ei, si pe ale mele. Ne-a luat tot... Suntem goi. Suntem asa derutati,nu stim in ce parte s-o luam. Eu una nici nu pot sa ma mai gandesc...Nu stiu de unde sa mai capatam putere. Stiti cum este din ce trec zilele realizam ce se intampla.Si realizam ca nu mai vine si ca am ramas fara o minunatie de copil...Ca ea merita sa traiasa, ea nu era un parazit al societatii”, a mărturisit, printre lacrimi, doamna Marcela.