Mărţişor la Mărţişor

Fiecare fir de iarbă ieşit pe cărare vorbeşte despre stăpânul Mărţişorului, plecat undeva, departe de ceva vreme, dar nu uitat. Fiecare cireş aşteaptă să înflorească mai frumos şi mai bogat pentru cel care şi-a petrecut atâtea primăveri lângă el. Fiecare cântec de pasăre este parcă destinat celui care le-a cântat la rându-i. Chiar şi câinii latră pentru el. Când străbaţi cărarea care duce la Mărţişor ai sentimentul că în pragul uşii te aşteaptă însuşi marele poet. Deşi a străbătut Styxul demult cu luntrea lui Charon, stăpânul Mărţişorului, Tudor Arghezi, este mai prezent ca oricând aici. Fiica sa, Mitzura Arghezi, care se ocupă de casa memorială din 1974, s-a dedicat total memoriei tatălui şi consideră minunat faptul că acest loc este atât de vizitat de copii, de profesori.

Pentru că primăvara se luptă să-şi intre în drepturi şi iarna încă nu se dă bătută, un Mărţişor dăruit din suflet poate că o va ajuta pe cea dintâi să câştige. Astfel, la sugestia fiicei poetului, Mitzura Arghezi, Muzeul Literaturii Române a sărbătorit zilele de 1 Martie şi 8 Martie ­ în avans la Mărţişor alături de oaspeţi de seamă precum Eugenia Oprescu, cercetător şi muzeograf al Muzeului Memorial "Tudor Arghezi", Uca Marinescu, profesor explorator care a atins şi Polul Nord şi Polul Sud, Gabriela Dumitrescu, şef serviciu la Biblioteca Academiei Române, Georgeta Grasu, profesor şi muzeograf, Viorica Dimitriu, profesor, Valentina Pituţ, muzeograf, Viorica Tcaciuc, Nicoleta Ghica, fost solist al Operei Române. Toate doamnele au primit câte o floare roşie şi o cărticică a poetului, să le amintească de trecerea pe la Mărţişor. Din poeziile lui Tudor Arghezi a recitat Magda Cernat, actriţă a Teatrului Naţional şi, de asemenea, au fost prezenţi copii ai Şcolii nr. 68 "Petre Ghelmez" şi ai Şcolii nr. 120 "Mărţişor". S-a vorbit despre însemnătatea Mărţişorului, despre cum s-a decis Tudor Arghezi să dea acest nume locului pe care l-a cumpărat în anii '20, despre cât de greu a fost ridicată casa. Şi despre FEMEIE s-a discutat, despre rolul ei în formarea acelui întreg numit împreună. Despre căldura familiei, despre copii, despre căţei şi despre gâze s-a vorbit, şi despre albine, fluturi, cireşe coapte şi despre năzbâtii s-a vorbit. Soarele s-a arătat zâmbitor de câteva ori în timpul evenimentului, parcă arătându-şi nerăbdarea. Vântul şoptea cam cum crede el că îşi va face primăvara de cap, privind spre crengile liliacului de la intrare. Era suficient ca să ne dăm seama ce se va întâmpla când acesta va înflori şi va umple cărarea spre Mărţişor cu parfumu-i discret. Ce bogăţie de culori va fi atunci! Bucuria de a avea oaspeţi la Mărţişor se putea citi cu uşurinţă pe chipul doamnei Mitzura Arghezi şi de la dumneaei am primit o îmbietoare invitaţie pe la început de mai... să mergem la cireşe...