Primăria Municipiului Aiud a decernat recent, post-mortem, titlurile de Cetăţean de Onoare părintelui arhimandrit Justin Pârvu, savantului Mircea Vulcănescu şi preotului profesor Ilarion Felea.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă, la 10 Februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat politic între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).
Părintele arhimandrit Justin a trecut, cum spuneam, prin închisori de temut. A fost întemniţat la Suceava, la Văcăreşti, la Jilava, la Gherla, la Periprava, la Aiud, dar şi la minele de la Baia Sprie. În 1960, pentru că nu s-a lepădat de dreapta credinţă, a primit o nouă condamnare. Însă nu a crâcnit. După ce a fost eliberat din închisoare a slujit în mai multe mănăstiri. La Mănăstirea Petru Vodă, pe care a ctitorit-o - sfânt aşezământ unde a rămas până când a fost chemat la Domnul - era căutat de numeroşi credincioşi din toată ţara pentru nepreţuitele sfaturi duhovniceşti. “A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, după mine, egal sfânt. Istoria se face cu jertfă şi curaj, şi avem modele destule în acest neam. Noi nu am luptat împotriva unei armate. Lupta noastră nu a fost «împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh» (Efeseni 6:12)”, spunea părintele arhimandrit Justin.
Mircea Vulcănescu a fost condamnat la opt ani temniţă cumplită. A fost supus celor mai grele torturi, fiind deseori izolat la zarca Aiudului, carceră neîncălzită unde deţinuţii dormeau direct pe beton. Într-una din nopţi însă, un tânăr deţinut n-a mai rezistat şi s-a prăbuşit. Asistenţa medicală i-a fost refuzată de cei cu inimile împietrite. Fără să stea pe gânduri, Mircea Vulcănescu s-a întins pe podeaua îngheţată, aşezându-l pe bolnav peste el. O boală de plămâni a pus însă stăpânire peste el şi i-a adus sfârşitul la scurt timp, la vârsta de 48 de ani. A murit spunând: “să nu ne răzbunaţi!”.
Părintele Ilarion Felea este, la rându-i, un apărător al dreptei credinţe, un mărturisitor al Bisericii deosebit de apreciat la jumătatea secolului trecut. Credinţa sa, netăgăduită, a fost mai presus de viaţa pământeană. Aruncat în închisoare de comunişti, alături de părintele Dimitrie Stăniloae, a îndurat toate suferinţele fizice şi morale la care a fost supus. A trecut la Domnul la 18 septembrie 1961, în închisoarea care aducea IADUL pe pământ. Trupul părintelui Felea a rămas în “antimisul neamului romanesc”.