Părinţii victimelor care au ars în incendiul de la Colectiv s-au mutat în curţile spitalelor. Așteptarea care durează de mai bine de o săptămână i-a transformat în statui. Vorbesc puţin şi îşi ţin ochii aţintiţi la porţile spitalului, în aşteptarea unui medic care să le aducă veşti. Înăuntru, cei ce îngrijesc bolnavii se luptă cu încercarea carierei. Suferinţa bolnavilor şi-a pus pecetea şi asupra lor.
Micuţa curte a Spitalului de Arşi e plină de lume. Băncuţele sunt ocupate în totalitate, alţi oameni se sprijină de ziduri. Domneşte însă tăcerea. Între ei vorbesc doar în şoaptă, cei care primesc un telefon ies pe trotuarul de pe Calea Griviţei pentru a da ultimele veşti despre răniţii dinăuntru. Părinţii victimelor din incendiul de la Colectiv se află într-o veghe continuă de la începutul lunii. „Nimic nou, e la fel”, comunică la telefon o femeie. Se întoarce apoi în curtea spitalului şi se aşază pe o băncuţă, respectând tăcerea celorlaţi. Stau înghesuiţi, privind în pământ. Până şi trecătorii pleacă ochii când trec şi-i văd înăuntru. „Nu pot să mă mai gândesc la nimic. Sunt pe pilot automat”, spune un bărbat cu părul alb, ieşit la ţigară pe trotuar. Spune că fiul său e înăuntru şi ar face orice pentru a-l transfera în altă ţară. Medicii însă l-au declarat netransportabil. Îi sună telefonul şi se îndepărtează: „N-am ce să fac”, poate fi auzit oftând.
Calvar de două ori pe zi
Aceleaşi scene pot fi văzute şi la Spitalul Militar. Apropiaţii victimelor zac în nemişcare în aşteptarea doctorilor care să vină cu o veste. Noutăţile sunt spuse în jargon medical şi poate că este mai bine aşa. În spatele uşilor care dau în saloane, asistentele care îi îngrijesc pe bolnavi suferă şi ele drama lor, greu de descris. O săptămână mai târziu, vaietele de durere ale pacienţilor încă n-au încetat, spune o asistentă sub protecţia anonimatului. E dărâmată de ceea ce vede, la fel şi colegii ei. Bandajele trebuie schimbate de două ori pe zi, procedură despre care spune că e un calvar atât pentru pacienţi, cât şi pentru personalul medical şi nu poate fi realizată decât dacă s-au făcut în prealabil injecţii cu morfină. Majoritatea pacienţilor au arsuri la cap. Mulţi dintre ei au rămas fără pleoape şi buze, ţesuturi moi care au fost mistuite de foc. Urechile sunt carbonizate. Femeile au şi sânii arşi. Pe coridoarele spitalelor se vorbeşte şi de viitorul pacienţilor. Îngrijorarea asistentei ţine de cantitatea uriaşă de morfină necesară pentru calmarea durerilor. Dincolo de cicatricile care vor rămâne, cum vor scăpa de dependenţa care se instalează?
Pentru a putea fi aproape de copiii lor, părinţii victimelor incendiului din Clubul Colectiv care locuiesc în provincie au primit cazare gratuită la cinci hoteluri din Bucureşti, situate în apropierea spitalelor.
11 spitale din Bucureşti au primit zecile de răniţi din incendiul de la Colectiv. Cei mai mulţi au fost duşi la Spitalul de Arşi, la spitalul Bagdasar-Arseni şi la spitalul Elias.