Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A “crescut” politic alături de liderul necontestat timp de 18 ani al Uniunii, Marko Bela. Azi, ucenicul se pregăteşte să continue opera maestrului, Congresul pentru preşedinţia UDMR din februarie 2011 urmând să-i ofere, cel mai probabil, acest start. Până atunci, spune că relaţia UDMR cu Traian Băsescu nu e una de iubire, ci doar una instituţională, că parteneriatul cu PDL va continua atât timp cât ei respectă înţelegerile, că Legea educaţiei va “ieşi” din Parlament “aşa cum trebuie” pentru maghiari, iar autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc va fi obţinută în mod categoric. Ca ministru, face primii paşi în acest sens, pregătind ordinul prin care monumentele istorice vor avea plăcuţe şi în maghiară. I s-a spus deseori că-i băiat bun. “Păcat însă că-i ungur”, au adăugat aceiaşi, povesteşte Kelemen Hunor felul în care a fost discriminat etnic în România, ţara despre care spune însă că toţi maghiarii o simt ca fiind la fel “de a lor” ca şi românii.
Jurnalul Naţional: V-aţi anunţat sâmbătă candidatura la preşedinţia UDMR. Ce le oferiţi dvs. maghiarilor pentru a vă vota delegaţii lor la Congres?
Kelemen Hunor: În primul rând, implicarea. Eu am crescut, practic, o dată cu Uniunea şi mă simt responsabil faţă de acest proiect politic. În al doilea rând, ca să-l parafrazez pe Terenţiu, sunt maghiar din România şi nici una dintre problemele şi frământările conaţionalilor mei nu-mi este străină. Consider că am şi experienţa cunoaşterii, dar şi pe cea a devenirii, a transformărilor care au avut loc în ultimii 20 de ani. În fine, cred că le pot oferi maghiarilor echilibru, determinare, energie şi o uniune puternică, credibilă şi consecventă.
Marko Bela a renunţat să mai candideze. Sunteţi actualmente numărul doi în Uniune şi, se spune, “moştenitorul” său la şefia formaţiunii. Congresul din februarie este, de fapt, rocada Marko- Kelemen?
Nu, în nici un caz! UDMR nu este proprietatea lui Marko, după cum nu va fi nici proprietatea celui care îl va înlocui. Deja se conturează o competiţie internă puternică, deci nu se poate vorbi despre rocadă. Vreau să subliniez, încă o dată, că UDMR nu este un partid politic în sensul obişnuit al cuvântului. În Uniune se regăsesc toate curentele din comunitatea maghiară. Suntem, ca să zic aşa, “o uniune de partide” şi fiecare platformă politică are o autonomie accentuată. Uniunea a avut întotdeauna lideri puternici ai acestor platforme şi eu cred că tocmai în acest leadership stă puterea formaţiunii noastre. Nu cred că o concentrare a puterii la vârf şi o centralizare excesivă ar fi benefice pentru UDMR. De altfel, preşedintele Uniunii nu a fost niciodată un “şef suprem”, ci, mai degrabă, un “păstrător al sigiliului”.
Şi Eckstein Kovacs ar dori să candideze pentru preşedinţia UDMR, susţinând că reprezintă “alternativa” la actuala conducere, schimbarea absolut necesară. Vi se reproşează indirect că nu sunteţi mai agresiv în abordare, ci, ca şi Marko Bela, un diplomat fin. În contextul politic actual, ar fi mai potrivit un diplomat sau un negociator de forţă, incisiv, la conducerea UDMR?
A fi un diplomat fin, cum spuneţi dumneavoastră, nu exclude capacitatea de a fi un negociator bun, puternic. Eu, în felul meu, nu sunt agresiv, dar sunt foarte hotărât. Dacă am făcut o înţelegere, ţin foarte mult la respectarea ei. În contextul actual, e nevoie de mult echilibru şi înţelepciune. În general, nu-mi plac dezbaterile politice isterice.
Citește pe Antena3.ro
Noi nu vedem lucrurile astfel şi nu ne dorim să evolueze în acest sens. Trebuie să înţelegem cu toţii că maghiarii din România sunt o componentă esenţială a societăţii din România şi această ţară este o realitate a maghiarilor de aici, o realitate care este şi “a noastră”, a cetăţenilor maghiari, în aceeaşi măsură cu a cetăţenilor români.
Cât de mult reprezintă Eckstein alternativa, vom afla, cu toţii, după Congres. Eu nu candidez împotriva lui Eckstein, nu mă lupt cu el.
Dacă veţi fi ales, veţi continua actuala linie politică a UDMR sau vă doriţi schimbări majore?
Ar fi o ipocrizie totală să spun că actuala linie politică e una greşită. Nu avem nevoie de schimbări majore. Avem nevoie de corecţii, mai ales în legătură cu alegătorii noştri, de o abordare mai directă a unor probleme importante, cum ar fi regândirea funcţionării statului, problema regiunilor de dezvoltare etc. Între continuitate şi schimbare trebuie să existe o “proporţie de aur”. Ea se obţine însă dinamic, în timp, nu static.
Autonomia Ţinutului Secuiesc este “zăhărelul” fluturat pentru alegătorii maghiari de toţi candidaţii. Cum vedeţi dvs. problema autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc?
Pornim de la o realitate care nu poate fi ocolită: există comunităţi locale cu profiluri culturale, sociale, economice foarte distincte. Aceste comunităţi trebuie lăsate să-şi dezvolte natural propriile caracteristici. Cui foloseşte uniformitatea? Şi, mai ales, credeţi că o uniformitate impusă administrativ poate duce la altceva în afară de stagnare, frustrare şi resentimente?
Nu sunt de acord cu abordarea de “zăhărel” fluturat. Este o dorinţă sinceră a comunităţii, care nu atentează nici la independenţa, nici la integritatea teritorială şi nici la suveranitatea statului. Nu ia nimic de la nimeni.
Credeţi că italienii din Florenţa trăiesc mai prost sau sunt mai nefericiţi din cauza autonomiei Tirolului de Sud? În nici un caz!
Aţi ratat obţinerea învăţământului integral în limba maternă, un alt deziderat major al Uniunii, deşi sunteţi la guvernare. Credeţi că veţi putea obţine vreodată autonomie teritorială?
Nu am ratat obţinerea învăţământului în limba maghiară. Legea se află în Parlament şi avem toate şansele ca în câteva zile să se termine acest scandal pe o temă falsă.
În legătură cu autonomia: categoric, da! Problema nu este de “dacă” şi nici măcar de “când”. Problema este de “cum”. O autonomie nu înseamnă nici izolare, nici enclavizare. Autonomia trebuie să vină firesc, ca un act de normalitate prin dialog permanent cu majoritatea românească, şi nu împotriva ei. În 1918, la Alba Iulia, liderii români au promis autonomie pentru maghiari. Această autonomie trebuie să fie la fel de normală şi să fie acceptată de toţi cetăţenii, aşa cum a fost normală şi acceptată şi unirea Transilvaniei cu România.
Nu demult vorbeaţi despre un ordin de ministru ca să stabilească că toate monumentele istorice vor avea plăcuţe bilingve. Aţi elaborat acest ordin? Sau aţi renunţat?
Nu am renuntat la acest ordin care, de fapt, este o modificare a unui ordin mai vechi. Nu vorbesc despre plăcuţe “bi”! Mai corect ar fi “multi”! Un monument – istoric sau cultural – nu trebuie să fie anexat politic şi, mai ales, anexat unor politici propagandistice. Orice om de bună-credinţă recunoaşte că un monument este o creaţie care se deconstruieşte şi se reconstruieşte permanent într-un spaţiu cultural complex. Mi se pare firesc ca orice monument să fie descris în mai multe limbi, la fel cum mi se pare obligatoriu ca o carte bună să fie tradusă în toate limbile pământului!
Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui aspect destul de jenant când e vorba despre plăcuţe. Oricine merge prin ţară vede, la intrarea şi ieşirea din localităţi unde nu mai sunt decât 1%-2% etnici germani, plăcuţe afişate în limba germană. Încă un exemplu: la un minister important din Bucureşti – şi nu mă refer la Ministerul de Externe! –, la intrare, alături de inscripţia “Ministerul...”, se află, la fel de mare, şi inscripţia “Ministry of...”. Şi mă întreb şi eu: dacă afişăm cu atâta dezinvoltură inscripţii oficiale în engleză sau în alte limbi, oare de ce limba maghiară, vorbită sau înţeleasă de peste 7% din cetăţenii României, este considerată “nepotrivită”, ca să folosesc un termen elegant, pentru plăcuţe indicatoare în spaţiul public? Până la urmă este vorba doar despre respect reciproc faţă de valorile, istoria şi tradiţia celuilalt.
După un timp de neînţelegeri, în care Tokes spunea că UDMR este un partid postcomunist, în 2009 a deschis lista UDMR pentru europarlamentare. Acum, Laszlo Tokes va face un nou partid al maghiarilor, cu scopul declarat de a obţine autonomia teritorială. Cum vă poziţionaţi faţă de această situaţie?
Trăim într-o societate liberă şi democratică. Fiecare este liber să-şi expună şi să-şi afirme proiecte, idei, atitudini. Acest lucru nu înseamnă că eu sunt de acord cu iniţiativa lui Tokes. Dimpotrivă. Sunt convins că este o iniţiativă greşită, fundamental greşită. Maghiarii din România nu vor să-şi piardă reprezentarea politică în Parlament. Este un deziderat care a fost şi este menţionat în toate sondajele de opinie. Dacă vom fi în stare să asigurăm o înnoire în sânul UDMR, dacă vom reuşi să articulăm în UDMR toate opţiunile ideologice, un nou partid nu va avea nici o susţinere.
Care ar fi relaţia UDMR, condusă de Kelemen Hunor, cu PDL?
Va fi o relaţie de parteneriat bazat pe valori comune şi interese politice comune. Avem un acord de parteneriat şi un program comun de guvernare. Până nu ieşim din acest cadru, va exista şi o colaborare corectă, responsabilă.
Credeţi că Traian Băsescu este, într-adevăr, prietenul UDMR?
Nu cred că relaţia noastră cu şeful statului trebuie descrisă în aceşti termeni. În politică nu trebuie să cauţi prietenia în sensul pe care îl are în viaţa privată. Relaţiile între instituţii trebuie să fie instituţionale.
Cât credeţi că va rezista actuala coaliţie de guvernare?
Atât timp cât vom avea proiecte comune, discutate transparent şi corect între noi şi asumate onest în faţa alegătorilor.
Cum se va poziţiona UDMR la următoarea moţiune de cenzură a opoziţiei?
Din principiu, dacă am intrat la guvernare, vom acţiona solidar cu Guvernul. Pe de altă parte, dacă nu ne vom înţelege cu partenerii, nu vom aştepta o moţiune de cenzură ca să ieşim de la guvernare!
Dar, atât timp cât ne aflăm la guvernare, vom fi împotriva oricărei moţiuni de cenzură.
Este UDMR interesată de o eventuală colaborare cu vreuna dintre formaţiunile din opoziţie, PSD sau PNL?
UDMR a colaborat si va colabora cu orice formaţiune politică, în afara celor extremiste. Aceste colaborări există şi acum, punctual, şi în Parlament, dar mai ales în administraţia locală.
De care din cele două partide vă simţiţi mai aproape?
A fost o perioadă lungă, de patru ani, când am colaborat bine cu PNL, dar şi pentru PSD am asigurat o susţinere parlamentară în perioada 2000-2004. Mă îngrijorează faptul că în ultimul an atât liberalii, cât şi social-democraţii au avut multe ieşiri brutale antimaghiare. Acest lucru nu poate fi o bază bună pentru o apropiere de aceste partide.
Cu care dintre următorii lideri politici aţi vorbit cel mai recent la telefon: Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu?
La telefon, în ultima vreme, cu nici unul!
Cum vedeţi încercările opoziţiei, până acum eşuate, de a se coaliza? Le daţi vreo şansă?
Politica înseamnă să produci permanent proiecte pentru viitorul comunităţii şi să le discuţi cu competitorii politici. Unele proiecte agregă o anumită majoritate, altele, o altă majoritate. Se vede însă foarte clar că, în afară de a dărâma acest guvern, partidele din opoziţie nu au nici un proiect comun, fiindcă valorile lor ideologice, doctrinare, sunt foarte diferite. Dar acest lucru nu înseamnă că o apropiere nu poate fi realizată. Doar o singură întrebare rămâne fără răspuns: cine va renunţa la identitatea ideologică, adică la valorile doctrinare fundamentale?
Despre UDMR, formaţiune aproape mereu la guvernare, s-au spus de multe ori cuvinte grele, ca urmare a acestei atitudini superelastice. Cum răspundeţi acestor critici?
Noi, de fiecare dată, am fost fideli electoratului nostru. Aşa va fi şi în viitor. Şi excludem orice fel de colaborare cu partide extremiste.
Aţi fost candidatul Uniunii la prezidenţialele din 2009. Scorul obţinut a fost scăzut. Este un film SF România cu un preşedinte sau un premier etnic maghiar?
Era un scor aşteptat. Dar cred că mesajele mele au fost mult mai importante decât procentul obţinut. Din păcate, mentalitatea la nivelul societăţii încă este foarte încărcată de prejudecăţi istorice. Din acest punct de vedere, România mai are de parcurs un drum lung.
În era internetului, politica se face mai des pe blog decât în Parlament. Aveţi blog, dar nu aţi mai postat pe el de la prezidenţialele din 2009. De ce?
Pur şi simplu, nu am avut timp fizic. Anul 2010 pentru mine a fost un an extrem de solicitant. Îmi pare rău că nu am fost prezent pe blog şi intenţionez să revin cât de curând.
Poezii mai scrieţi?
Da, dar, din păcate, destul de rar. Literatura este însă pentru mine o a doua natură. Dacă nu scriu – chiar şi rar, cum se întâmplă acum –, mi se pare că nu trăiesc!
Sunteţi ministrul Culturii. Când aţi reuşit să ajungeţi cel mai recent la o piesă de teatru?
În octombrie.
V-aţi simţit vreodată discriminat etnic în România?
Da. De multe ori am auzit exprimări de tipul: “Da, omul e OK, păcat că e ungur”.
În afară de şefia UDMR, ce chestiuni concrete vă mai doriţi pentru 2011?
Armonie şi un pic de linişte din când în când.
