Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alături de jurişti, medicii au reprezentat o pondere importantă printre politicieni, atât la nivel local, cât şi central, însă puţini dintre ei au avut o carieră cu adevărat importantă. Unii dintre ei s-au reîntors la profesie după o scurtă perioadă, iar alţii, chiar dacă au perseverat, nu au obţinut funcţii de prim rang în statul român, iar „bolile profesionale” ale politicii nu i-au ocolit nici pe ei: traseismul şi corupţia. Mai mult, domeniul sănătăţii publice a fost dirijat de multe ori de persoane care provin din afara sistemului medical.
Medicii reputaţi într-o anumită zonă au fost folosiţi deseori de partide ca locomotive electorale. Spre exemplu, liberalii s-au bătut cu pumnul în piept în 2016 pentru că l-au convins pe reputatul neurochirurg Leon Dănăilă să deschidă lista candidaţilor la Senat din Bucureşti. Chiar dacă medicul octogenar este activ în Comisia senatorială de sănătate, dincolo de specializarea sa nu s-a ilustrat în politică decât pentru nişte declaraţii controversate referitoare la homosexuali şi la capacitatea femeilor de a fi buni chirurgi, declaraţii care l-au adus în atenţia severă a CNCD. La fel, desemnarea Vioricăi Cherecheş drept cap de listă la PNL Maramureş pentru Camera Deputaţilor a generat controverse în condiţiile în care soţul ei a fost un social-democrat fervent, iar fiul său, Cătălin Cherecheş, primar în Baia Mare, şi-a început cariera tot în PSD, iar printre partidele prin care a mai fost nu se numără şi PNL.
Chirurgi la primării
Până acum, doctorii cu cel mai mare succes în politică, ambii chirurgi, au fost doi primari: Sorin Oprescu la Bucureşti, dar asta până când dosarul de la DNA l-a determinat să se retragă, şi Dorin Florea la Târgu-Mureş, aflat la al cincilea mandat. Activi mai sunt stomatologul Nicolae Bănicioiu care debutase promiţător, însă reputaţia sa a avut de suferit după scandalul de proxenetism în care erau implicaţi membri ai Tineretului PSD, organizaţie pe care o conducea la momentul respectiv, precum şi de modul în care a fost gestionată tratarea răniţilor din Colectiv, în vremea când era ministru al Sănătăţii. Medicul urgentist ieşean Tudor Ciuhodaru este deputat la al treilea mandat, însă a schimbat partidele cu o frecvenţă năucitoare: PSD-PC-UNPR-PPDD-UNPR-PSD.
Deşi se numără printre cei mai activi parlamentari din punctul de vedere al iniţiativelor legislative, puţine au fost adoptate, mai ales că unele au iscat controverse. De exemplu, când a propus pedeapsa cu închisoare pentru „împiedicarea exercitării puterii de stat”, legea fiind pe agenda Camerei în perioada protestelor de amploare din 2017. Un altul a fost cel prin care cei care ajungeau la urgenţe pentru abuz de alcool să fie obligaţi să plătească asistenţa medicală, deşi şi chefliii plătesc asigurări de sănătate, alături de restul românilor. Anestezistul Nicolae Bacalbaşa s-a ilustrat în Parlament mai mult pentru gura slobodă decât prin proiecte legislative majore. Dar în afară de perseverenţi ca Ciuhodaru, mulţi medici de prestigiu la nivel naţional, nu doar local, s-au sastisit repede de politică, deşi ajun- seseră în Parlament sau chiar miniştri ai Sănătăţii: Irinel Popescu, Mircea Beuran, Ion Victor Bruckner, Daniela Bartoş, Mircea Cinteză, Ion Bazac, Patriciu Achimaş-Cadariu.
„Călăul” Arafat
Medicul Raed Arafat a provocat, fără să vrea, declinul regimului Băsescu, în ianuarie 2012, când preşedintele l-a ameninţat cu demiterea din funcţia de secretar de stat ca urmare a nemulţumirilor lui Arafat faţă de proiectul Legii sănătăţii. Imediat, mii de oameni au ieşit în stradă în apărarea lui Arafat într-o serie de manifestaţii care au dus indirect la demisia Guvernului Boc şi, ulterior, slăbirea coeziunii dintre PDL şi aliaţii săi, concretizată în demiterea, în mai acelaşi an, a Guvernului Ungureanu.
Citește pe Antena3.ro
„Călăul” Arafat
Printre medicii politicieni asupra cărora au planat acuzaţii de corupţie sau de nerespectare a regimului conflictului de interese şi al incompatibilităţilor s-au numărat Sorin Oprescu, Dorin Florea, Vasile Cepoi, iar Mircea Beuran a fost acuzat de plagiat.
Un sistem păstorit de outsideri
Nu numai că reputaţia profesională nu i-a ajutat prea mult în politică pe medici, dar de multe ori s-a întâmplat ca sistemul sanitar să fie condus de oameni fără pregătire medicală. Printre puţinii miniştri ai Sănătăţii care au avut două mandate se numără economistul Eugen Nicolăescu, în august 2005-decembrie 2008 şi decembrie 2012-februarie 2014. Social-democraţii, aflaţi în opoziţie în timpul guvernării Tăriceanu, îl numeau în batjocură „contabilul de la sănătate”. Nu au mai zis nimic atunci când Ponta l-a desemnat pe aceeaşi funcţie întrunul dintre guvernele USL. Un alt ministru, Cseke Attila, ministru în perioada decembrie 2009-august 2011, este de meserie jurist şi lui i s-a imputat multă vreme faptul că a decis în aprilie 2011 închiderea a 67 de spitale. Până la urmă şi PSD nu a avut vreo problemă să o desemneze ca ministru al Sănătăţii în Guvernul Dăncilă pe economista Sorina Pintea. Remarcabil este faptul că nici comisiile parlamentare de sănătate nu sunt alcătuite integral din medici. De exemplu, deputatul Petre Movilă (PMP) este inginer mecanic, aceeaşi meserie având-o şi senatorul Marius Nicoară (ALDE). De asemenea, liberalii au desemnat în Comisia de sănătate de la Senat pe Iancu Caracota, care a fost actor şi cascador înainte de a ajunge prefect de Dâmboviţa.
