Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe piața forței de muncă din România este mare nevoie de oameni cu specializare de ghid de turism, care să vorbească limbi străine, în special limbi rare. Deși un ghid de turism câștigă 50 de euro net pe zi, pentru o muncă vecină cu distracția permanentă, totuși, ofertele nu ajung la cei care ar putea să practice această meserie, iar nevoia devine din ce în ce mai mare. Agențiile ajung să lucreze cu persoane fără specializare, dar care vorbesc mai multe limbi străine, deși obținerea acreditării nu costă mult și nici nu este greu de obținut, în urma unor cursuri de formare profesională.
Cei mai căutați ghizi de turism sunt vorbitorii de limba germană, dar sunt probleme și în găsirea unor ghizi buni care vorbesc bine franceza. Pentru rusă, chineză, arabă sau limbi slave din țările Europei de Est este și mai greu de găsit un ghid, atunci când este nevoie. Tinerii absolvenți ai facultăților de Limbi străine sau care au atestate pentru cunoașterea mai multor limbi află foarte greu de oferta pieței de turism și ajung să lucreze fie ca traducători autorizați, fie la call-center-uri, deși câștigurile în turism sunt mult mai mari, din toate punctele de vedere. „Un ghid câștigă 50 de euro pe zi, în medie, net. Depinde cum lucrează, fie ca angajat permanent la o agenție de turism, pe posturi de agent de turism, fie pe baza unui contract de colaborare, doar pentru acțiunea respectivă. Există și traducători autorizați care fac și ghidaj, ca însoțitori de grup, dacă nu au atestat. Sunt ghizi care cer mai puțini bani și cei mai mulți nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că strică piața. 35 de euro pe zi este foarte puțin și inacceptabil pentru cei care lucrează în acest domeniu. Dar sunt și alții care nu acceptă sub 100 de euro pe zi, spunând că aceasta este valoarea lor. Valoarea se calculează în funcție de câte limbi știe ghidul, de anii de vechime și de numărul mare de grupuri pe care le-a avut, de traseele truistice pe care le cunoaște, de prestigiu și de calitățile pe care le are. Ghidul trebuie să fie lider, să stăpânească grupul”, explică Petre Dordea, fondatorul portalului Infotravel România, care a organizat mai multe forumuri ale ghizilor de turism, începând din ianuarie 2015.
Unii nu-și folosesc diplomele, alții nu le au
În România sunt circa 4.600 de ghizi de turism care au atestat pentru a practica această meserie, însă doar 10% dintre ei lucrează în acest domeniu, în timp ce sunt circa 300 de ghizi neautorizați, care fac meseria fără a fi făcut cursurile de formare profesională sau fără să fi absolvit o facultate de turism. Cei care vor să lucreze în acest domeniu au la dispoziție mai multe variante de obținere a atestatelor. Cursurile de scurtă durată sunt de două feluri. Un prim nivel este cursul de calificare, pentru ghid local, care durează nouă luni și costă circa 1.500 de lei, apoi nivelul al doilea, de specializare pentru a deveni ghid național, care durează trei luni și costă circa 500 de lei. Iar investiția se recuperează din prima lună de activitate. „Există și varianta de a lucra fără atestat, dar cei are vor să lucreze în acest domeniu trebuie să știe că e mult mai bine să facă aceste cursuri și să-și obțină ecusonul de ghid, pentru că sunt foarte multe agenții care preferă ghizi acreditați. În mod normal, nu controlează nimeni agenția dacă are ghizi autorizați sau nu, dar, dacă se întâmplă ceva, urmează controale, iar agențiile nu vor să-și asume aceste riscuri. Asociația Ghizii României are cele mai mici prețuri. Ei fac un curs de nivelul I cu 700 de lei și cursul de speciaizare cu 400 de lei, dar în rest, prețurile sunt cam aceleași la toate școlile: 1.500, respectiv 500 de lei. Pentru a începe aceste cursuri, este nevoie cel puțin de un atestat de limbă străină”, mai spune Petre Dordea. Legea Tursimului va schimba puțin modul de organizare și regulile pentru ghizii de turism, mai ales pentru a lămuri o interpretare a legii actuale, care nu clarifică ce înseamnă ghid local sau național, dacă local se referă la orice localitate din țară sau la cea de rezidență a ghidului, dacă național înseamnă pentru toată țara – respectiv România – sau pentru alte țări. Până la clarificare, ghizii care își obțin atestatul în România nu sunt autorizați, practic, pentru a fi ghizi în străinătate, iar agențiile de turism sunt nevoite fie să caute oameni în țările în care trimit grupuri de turiști, fie să trimită ghizi din România, dar tot în calitate de însoțitori de grup. Un ghid din România ar trebui să poată face această meserie pe teritoriul altei țări doar dacă face un curs similar în țara respectivă.
Munca la negru nu poate fi controlată
Mulți dintre cei care au înțeles cât de multe avantaje aduce meseria de ghid de turism au ales calea arderii etapelor, practicând-o fără a mai face cursuri pentru a-și obține acreditarea. Mulți pot fi găsiți în centrul marilor orașe, conducând grupuri de turiști străini. În România vin peste 4 milioane de turiști anual, din estimările profesioniștilor din acest domeniu, deși datele Institutului Național de Statistică arată că ar fi doar 2,5 milioane. Dintre aceștia, peste un milion de turiști ajung în București. Principalele obiective turistice din Capitală sunt Casa Poporului, Centru Istoric și Muzeul Satului. Turistului nu poți să-i interzici să se lase ghidat de o anumită persoană, iar metode de control nu prea există. Aceeași problemă există și la Cluj, la Sibiu, la Constanța și la Iași. La Cluj, de exemplu, există o asociație a ghizilor care organizează în fiecare zi tururi gratuite, perfect legale. Au un punct de întâlnire de unde se pleacă. Același lucru se întâmplă și în celelalte orașe mari. Se adună într-un punct de plecare turiștii și ghizii, atât cei autorizați, cât și cei neautorizați, iar după ce se termină turul scurt, de circa 15 minute, pentru unul mai amplu se percepe o taxă și fiecare turist e liber să aleagă ce ghid dorește. Oricum nu are cine să-i controleze. În mod normal, ar trebui să-i controleze poliția turistică, dar nu există. MAI și poliția locală nu au astfel de atribuții, iar la departamentul de Control din Minister sunt puțini oameni care nu au cum să controleze 4.600 de ghizi, 2.300 de agenții și 11.000 de unități de cazare, plajele, stațiunile turistice și altele”, explică Petre Dordea. Cu toate acestea, intrarea în legalitate le oferă celor care obțin atestatele de ghid mult mai multe oportunități de câștig, dincolo de faptul că-i scutește de răspunderea în fața legii, în cazul în care sunt identificați. Câștigul este pe termen lung, pentru că pot obține contracte foarte bune cu agențiile de turism și își pot face un portofoliu care să le crească valoarea, atunci când sunt căutați.
Forumul ghizilor de turism organizat la Predeal, în ianuarie 2015, a fost prima întâlnire din România a celor ccare practică această meserie și a reunit 100 de ghizi. După acel forum, Infotravel România a făcut cea mai mare bază de date, pentru a-i putea ajuta atât pe ei, cât și agențiiile și turiștii care îi caută. ANT și ANAT au fiecare câte o bazăde date, dar ambele sunt incomplete, ajungând până la 200 de persoane, în timp ce în lista pe care a făcut-o Infotravel include descrierea detaliată a 229 de ghizi, iar căutarea se poate face în mai multe feluri, în funcție de ceea ce dorește fiecare. „De exemplu, pot să caut ghid bărbat, vorbitor de limba germană, din Brașov sau femeie, vorbitoare de limba franceză, de la Craiova. Această bază de date este foarte importantă, nu doar pentru cele 2.300 de agenții de turism din România, dar și pentru cele 500 din Republica Moldova, care ar putea căuta ghizi în România și nu îi cunosc pe cei de aici”, explică realizatorul bazei de date.
Citește pe Antena3.ro
Sunt foarte mulți care au ecuson și nu lucrează, pentru că mulți au făcut școala doar pentru a obține o diplomă. Nu știu ce vor, atunci când se duc la un astfel de curs sau la o facultate de turism.
Ghizii de chineză, rusă, germană și chiar franceză sunt foarte căutați. Cei mai mulți sunt ghizi de limba engleză, dar cei mai mulți turiști străini vin din Germania și Austria. Nici turca, araba sau limbile țărilor din estul Europei nu se regăsesc printre cele cunoscute de ghizii din România.
