Insula Madeira, la pachet

Echipajul Phoenix porneşte la un nou drum. Vom părăsi Insula Santa Maria şi Arhipelagul Insulelor Azore şi vom naviga 500 de mile până la un nou arhipelag, Madeira.

Luni (5.07) dimineaţă am umplut tancul şi bidoanele cu apă. Am mers la marină să văd dacă mai e ceva de plătit. Managerul care, cu patru zile în urmă, era arogant şi acrit se transformase între timp într-un borcan cu miere: "Nu, nu mai avem nimic de plătit; ne urează drum bun şi speră să revenim cândva". Ne văzuseră localnicii filmând şi fotografiind. I-am susurat şi eu tipului că lucrăm pentru Televiziunea naţională.

Aprovizionare nu am făcut. Timp de mai bine de o lună ne-am delectat cu fripturici, brânzici, vinuţuri şi alte bunătăţi. La oricare oglindă ne uitam, concluzia era una singură: ne-am îngrăşat! Am discutat cu echipajul. Atât comandantul, cât şi bucătarul au concluzionat: a sosit vremea dietei. Pe durata celor cinci zile cât va dura traversada vom păpa orezuţ, conform regimului Oshawa.

La ora 12 ne-am dezlegat de la ponton şi am ieşit din port. Marius derolează focul mare şi opreşte motorul. Avem vânt din sector E-N-E la 15-17 noduri. Ridică şi randa şi, cu vânt strâns, ne îndepărtăm de insulă, urmând un curs de 145 de grade. Spre seară, vântul se întăreşte la 20-24 de noduri. Marius ia o tertarolă la randă, strânge focul mare şi îl derolează pe cel mic. Oceanul e agitat, valurile au 2,5-3 m. Spre dimineaţă (6.07), valurile au început să măture puntea. Intră apă pe la hubloul din prova şi, noutate, şi pe la cel din baie. Navigaţia cu vânt strâns e neplăcută. Deplasarea în barcă e dificilă. Gătitul pe o astfel de alură e un exerciţiu de echilibristică. La ora 10 pregătesc prima porţie de orez udată de câte o cană cu ceai neîndulcit. După cea de-a doua porţie de la ora 16:30, Marius are o revelaţie. Citez din jurnalul de bord: "orezul cu bobul lung, fiert în trei sferturi de apă dulce şi un sfert apă de mare, gustul nemărginit, infinitul ascuns în fiecare picătură pompată în cană cu pompa de picior direct din ocean...".

În cursul nopţii, la ora 2:30 (7.07), Marius are parte de acţiune: se echipează şi merge în prova să lege barca de serviciu care stătea pe o parte din cauza vântului. În timp ce o asigură, un val imens a venit peste iaht. A primit un botez pe cinste. De flămând ce era, a luat şi două guri de apă. Restul zilei a decurs după tipic: vântul din acelaşi sector, N-E la 20 de noduri, valuri de 2,5-3 m; porţiile de orez de trei ori pe zi, nici o revelaţie. Joi (8.07), vântul a slăbit în intensitate, bate din sector E-N-E la 15-16 noduri. Marius descoperă că una din barele de inox care susţin panourile solare este ruptă. Adăugăm defecţiunea la lista de reparaţii care nu se mai termină. Mulineta ne dă o veste bună: s-a prins o dorada de două kilograme, o frumuseţe. O curăţ şi o depozitez în frigider. Tot studiind despre diete ajung la concluzia că cea mai bună dietă pentru noi este cea numită South Beach. E împărţită pe etape; în prima fază, două săptămâni, nu avem voie să consumăm carbohidraţi şi glucide. Avem voie în schimb să mânacăm carne slabă, câteva legume şi ceva brânză degresată. Ne-am decis: de a doua zi vom adopta noul regim. Vineri (9.07), în cursul dimineţii vedem Insula Madeira învăluită într-un nor. Vântul s-a menţinut constant, din N-E, cu 18-22 de noduri. La ora 12 mai aveam de parcurs 25 de mile până în portul Funchal. În dreptul capului vestic al insulei, Ponta do Pargo, vântul a căzut brusc de parcă ar fi fost oprit la barieră. Marius rolează focul, dar lasă randa ridicată. În timp ce căpitanul strânge apa din santină, bucătarul pregăteşte prânzul: borş de peşte şi peşte prăjit. Avem dezlegare.

Navigăm la o milă depărtare de coasta sudică a insulei. O vizităm cu binoclul. Insula Madeira este cea mai mare din arhipelagul cu acelaşi nume, situat în Oceanul Atlantic. Este de origine vulcanică, are un relief variat. Cel mai înalt punct se află la 1.861 m altitudine. Arhipelagul mai cuprinde: Insula Porto Santo, insulele Desertas şi Selvagens. Portughezii au descoperit aceste insule în anul 1418. În anul următor, insulele Madeira şi Porto Santo au fost colonizate. Primul guvernator al Insulei Porto Santo, Bartolomeu Perestrelo, era socrul lui Cristofor Columb.

Coasta sudică pe lângă care navigăm este de fapt o faleză abruptă. În spatele falezei se văd dealuri înverzite. Înălţimile insulei sunt ascunse de nori. Insula este foarte verde. Vedem multe cascade ce curg pe pereţii verticali. Casele acoperă insula. Sunt peste tot, de la nivelul mării până la altitudinea de 1.700 m. Unde încap oare atâţia oameni? O parte din teren este cultivată. Locuitorii au terasat pantele şi au plantat bananieri şi viţă-de-vie. Datorită reliefului, şoselele sunt în majoritate suspendate; vedem multe viaducte şi tuneluri săpate în stâncă. Este ca o mică Elveţie în mijlocul Oceanului Atlantic.

Pe măsură ce ne apropiem de oraşul Funchal, casele sunt înlocuite de blocuri-turn. O parte din construcţii sunt hoteluri cu vedere la mare. La ora 20:00 am ajuns în ancorajul din Portul Funchal. Am parcurs distanţa dintre Insulele Azore şi Insula Madeira, 500 de mile, în patru zile şi opt ore.

Sâmbătă (10.07) plecăm cu barca de serviciu să cunoaştem locurile. Funchal este un port comercial aglomerat. Aproape zilnic opresc aici vapoare încărcate cu mărfuri şi vase de croazieră. Este şi o mică marină care e mereu ocupată cu ambarcaţiuni locale. Noi vom folosi marina doar ca loc de parcare pentru dinghy. Facem o primă incursiune prin oraş. Străzile largi pavate cu piatră albă şi gri în diverse modele ne atrag atenţia şi admiraţia. Clădirile au arhitectură tipică tuturor coloniilor portugheze cu acoperişuri de ţiglă cărămizie. Intrăm în câteva magazine cu mărfuri variate şi preţuri atractive. Instinctiv Marius urmează direcţia bine ştiută: piaţa centrală. Clădirea pieţei este mare, pe două niveluri. Tarabele sunt înţesate de fructe şi legume de tot felul şi de toate culorile. O parte din produse nu le cunoaştem, dar cine nu ar recunoaşte cireşele?! Ne-am găsit şi noi când să ţinem dietă! Cumpărăm un kilogram că doar suntem în prima fază. Tot la piaţă avem acces gratuit la internet. De fapt în tot oraşul e la fel: mall-uri, parcuri, cafenele. Nu trebuie parola, e nevoie doar de un "computador cu guzgan incorporat" cum zice moldoveanul.

Duminică(11.07) dimineaţă pregătim un mic-dejun copios: omletă cu salată verde. Avem suficientă energie ca să colindăm oraşul. Vizităm întâi un parc. Este de fapt o grădină botanică, jardim botanico în traducere. Datorită poziţiei geografice, Insula Madeira are un climat blând în tot cursul anului. Temperaturile sunt cuprinse între: 25 de grade Cesius vara şi 17 grade Celsius iarna. Acest climat permite dezvoltarea unei vegetaţii luxuriante, o combinaţie între vegetaţia tropicală şi cea mediteraneană. Grădinile botanice din insulă sunt renumite pentru speciile de plante exotice aduse din aproape toată lumea; orhidee, magnolii, azalee sunt doar câteva specii întâlnite aici.

Luni (12.07) dimineaţă avem avocado la micul-dejun. Pregătesc un pachet cu mâncare: brânză topită şi o ridiche mare, de lună.  Mergem şi facem intrarea. A fost o formalitate. Urcăm apoi la Fortul "Sf. Ioan Botezătorul", construit pe o colină a oraşului. Fortul este în mare parte ocupat de Marina Militară. Am coborât în oraş unde am vizitat încă o "jardim". Găsim o bancă pe o alee umbroasă. Ne oprim şi luăm o mică gustare. Parcă suntem copii în tabără. După o siestă de cinci minute ne afundăm în tot felul de magazine. Am găsit tricouri ieftine şi de calitate. După încă un raid pentru aprovizionare plecăm la barcă. La cină am avut piept de pui şi broccoli fiert în aburi. A doua zi (13.07) ne trezim la ora 8:00. Pregătesc un alt pachet cu mâncare şi plecăm. Facem azi turul oraşului cu autobuzul. Este o linie de autobuze supraetajate aşa cum avem şi noi pe litoral. Oferta ne-a făcut-o un agent pe care l-am întâlnit în apropierea marinei. Toţi cei care oferă servicii vorbesc fluent cel puţin o limbă de circulaţie. În timp ce cumpărăm biletele de la agent discutând în engleză, apare un alt tip care ne îmbie la o plimbare cu un catamaran. Îl refuzăm, pe motiv că avem barcă, iar el se îndepărtează. Agentul ne întreabă de unde suntem; la răspunsul nostru îl strigă din nou pe tip care se apropie şi ne apostrofează în româneşte: "Acum vreţi să staţi de vorba cu mine, nu?". Aşa l-am cunoscut pe Nicu. Ne strângem mâna, ne pupăm şi-l întrebăm: "Tu de unde eşti?". Când a spus că din Bacău am zâmbit; când a zis că, de fapt e din Oneşti am izbucnit în râs. Este coleg de baştină cu Marius. Am mai schimbat câteva vorbe şi l-am lăsat să muncească. Ne vom întâlni după program. Noi ne-am urcat în autobuz. Am colindat oraşul. Autobuzul face opriri în diverse staţii. Ne-am oprit la un loc de belvedere de unde se vedea panorama oraşului. Am filmat şi fotografiat. Am continuat turul şi ne-am oprit la o catedrală şi la o grădină botanică în miniatură. Am mai vizitat şi un centru balnear aflat în stare de uşoara degradare. După câteva ore ne-am oprit într-un parc şi am luat obişnuita gustare la pachet. Ne-am întors la marină unde ne întâlnim cu Nicu. Ne invită la o bere. Nu se facea să-l refuzăm. Am mers la o terasă. Nicu ne-a povestit cum a venit în Madeira acum şapte ani, în cautarea unei vieţi mai bune. Este profesor de educaţie fizică. Aici a cunoscut-o pe Cristina, actuala soţie, de loc din Banat. Au şi un fiu, Mario, de 2 ani. El lucrează ca agent la o firmă care oferă, la pachet, turul oraşului cu autobuzul, ieşiri în larg la balene şi delfini cu un catamaran. Câştigă mulţumitor, se descurcă. Am discutat preţ de o oră şi două beri. Ne întoarcem la barcă încântaţi de întâlnire. Miercuri (14.07) ne-am împărţit activităţile. Eu am rămas la barcă să-mi fac temele, adică articolul pentru Jurnalul Naţional. Marius a plecat la cumpărături. S-a întors victorios cu o pradă pe cinste: carne de mici "À la Sibiu" cumpărată dintr-un magazin cu specific rusesc. Pontul ni-l dăduse Nicu. A fost cea mai ilegală mâncare din dietă, dar nu ne-a păsat. Doar suntem în primă fază, nu? Joi (15.07) am continuat activităţile administrative la barcă. Marius a scos apa din santină, a mai reparat câte ceva. Vineri (16.07) începem pregătirile de plecare. Marius încarcă bidoanele de apă în dinghy şi merge în marină să le umple. Apa din Madeira e foarte bună. După-amiază am ieşit în oraş. Am trimis mesajele şi articolul, am făcut aprovizionarea de la supermarket. La întoarcerea în marină ne întâlnim cu Nicu. Ne invită iar la o bere. Stabilim întâlnirea pentru ora 20:00. Am mers la o altă terasă unde, serviţi de o fată drăguţă din Ucraina, savurăm crevete la grătar; a urmat o mâncare tradiţională din cane de vită, cartofi şi sos. Toate bunătăţile au fost comandate de Nicu. A fost o seară excelentă. Trăiască oneştenii şi dietele!

Sâmbătă (17.07) am luat din cambuză un borcan cu frunze de viţă-de-vie şi unul cu zacuscă bulgărească. Le-am dăruit oneşteanului nostru. Ne spusese că soţia sa pregătea sarmale, în speranţa că le vom fi musafiri. Din păcate, nu mai puteam rămâne. Ne-am luat rămas bun. Sperăm să ne vedem în România cândva.

Am dat o fugă la piaţă, de unde am cumpărat legume şi fructe. Ne-am întors la barcă şi, după ce am aranjat cumpărăturile în spaţiile destinate, am ridicat ancora. Am lăsat în urmă Madeira şi pe românii care s-au stabilit pe insulă. Destinaţia noastră este Las Palmas, Insula Gran Canaria. Avem de parcurs 300 de mile. Conform prognozei meteo ar trebui să avem un vânticel uşor ca o briză la 14 noduri. Marius ridică randa şi derolează focul mare. Avem vânt din S-V la 8 noduri. Cu cât ne îndepărtăm de insulă, oceanul "se zburleşte", cum spune Marius. Mai scrie el în jurnalul de bord: "Vântul cade şi rămân valuri incerte, care ne bălăngăne în toate felurile imaginate de mama natură". Urmează o briză uşoară din N-E. E conformă cu prognoza, aşa că Marius se pregăteşte de plajă. Brusc vine un gren la 30 de noduri. Avem toată velatura ridicată. Marius se precipită, strânge focul mare, dând la vinci de zor. Pune iahtul cu prova în vânt şi coboară randa până la ultima tertarolă. Cum vântul nu slăbeşte, coboară de tot randa şi o leagă cu elastice, aşa cum procedează la furtună; asta şi e de fapt. Marius lasă focul mic redus, se îmbracă şi, cum zice şi el: "Lasă crema de plajă pe altă dată". Vântul s-a menţinut la 25-30 de noduri până a doua zi (18.07) la prânz, când a scăzut la 20-22 de noduri. Până la ora 15:00 m-am pregătit sufleteşte. După ora 15:00 am început exerciţiile impuse; trebuia să gătesc. În meniu avem friptură de pui la tigaie cu garnitură de fasole verde cu usturoi. Cu o mână ţin tigaia, cu una mă fixez ca să nu cad peste aragaz. Păcat ca am numai două! Atât mâncarea, cât şi efortul au luat note maxime. Am navigat cu vânt de 18-20 de noduri până luni (19.07) dimineaţă. Marius a tangonat focurile, mergem bine cu o viteză de 6 noduri. După-amiază prindem o dorada de două kilograme. O curăţ şi o bag în frigider. La ora 21:30 mai aveam de parcurs două mile până la intrarea în port. Am ajuns în ancorajul din Las Palmas la ora 22:40. Am ajuns la destinaţie.

Am părăsit Las Palmas la 26 decembrie 2009. În cele şapte luni cât au trecut de atunci am traversat Atlanticul până în Tobago, Arhipelagul Insulelor Caraibe şi am navigat prin Caraibe până în Insula Saint Martin. De acolo am traversat Oceanul Atlantic, până în Arhipelagul Insulelor Azore. Am vizitat şase din cele nouă insule ale arhipelagului. Din Azore am plecat spre Madeira şi de acolo ne-am reîntors în Las Palmas. Am parcurs în acest circuit prin Atlantic 6.666 de mile. E o performanţă chiar şi pentru noi. Suntem primii navigatori români care au traversat de două ori Oceanul Atlantic într-un an.
Vom sta în Las Palmas până în septembrie. Expediţia continuă.