Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Konnichiha sau konnichiwa în japoneză, Ni hao în chineză, Ahn-Nyeong în coreeană, Chào în vietmaneză sau sa-wah-de-kah/sa-wah-de-krab în thailandeză. Sau un simplu bună ziua în română. De ce am început astfel povestea mea de astăzi? Vă lămuresc imediat! Acum vreo două zile mătuşa mea a primit o invitaţie din partea unei prietene şi, nevrând să o refuze şi neavând cu cine să mă lase acasă, m-a luat cu ea.
Credeam că o să fie o întâlnire obişnuită între fete, cu mâncare sănătoasă, apă plată cu lămâie (că tot e la modă şi cică face stomacul plat), muzică şi vorbă... cât cuprinde. Ei, nu a fost deloc aşa. Sau... nu chiar cum credeam eu şi Ana. Ajunşi la locul cu pricina, am fost primiţi cu extremă bucurie de gazdă, fericită că „vor avea cei mici cu cine să se joace”. Dar, din câte ştiam noi, ea nu avea copii şi nici prietenele ei. Deci?
Trecem peste acest amănunt „neimportant” şi ajungem în sufragerie, după ce ne-am spălat pe mâini, normal. Ei, şi acolo ce credeţi dragii mei că ne aştepta? Toată camera era plină de jucării, biciclete, mingi, patine cu rotile şi câte altele. Dar, mai important, plin de copii cu ochii migdalaţi sau pielea mai închisă la culoare, în costumaşe şi încălţăminte tradiţionale şi fiecare vorbind pe limba lui. Doamne... câte ţipete, câtă gălăgie... îmi venea să o zbughesc acasă, fără s-o mai aştept pe Ana. Dar până la urmă am zis că nu e frumos din partea mea şi că mai bine mă împrietenesc cu ei. Cine ştie, poate la sfârşit vom găti ceva împreună.
Ne-am jucat frumos şi am vorbit o grămadă, chiar dacă fiecare în limba lui, cum spuneam mai devreme. Ce bine că s-a inventat limbajul semnelor, trece orice bariere. Şi, după cum mă şi gândeam, chiar am reuşit să gătim ceva împreună, o salată de creveţi cu tăiţei de orez. Toată lumea s-a căţărat pe mese, scaune, dulapuri... pe ce le-a fost mai la îndemână şi toţi au dat o mână de ajutor. Au curăţat legumele şi le-au spălat, cei mai mari le-au tăiat (căci ei au voie să folosească cuţitele) şi părinţii lor au prăjit fideaua de orez. În câteva minute pe masa din sufragerie tronau multe castronaşe colorate, pline cu salată aromată. Ne-am despărţit cu greu de ei, promiţându-le că ne vom revedea, cu unii la grădiniţă, iar cu alţii... poate prin parc.
E chiar ciudat când mă gândesc acum... Şi ştiţi ceva? Salata a fost chiar foarte bună şi o voi repeta acasă, deşi noi, copiii, am omis ardeiul iute. Nu de alta, dar n-am mai fi folosit patinele cu rotile, ci ne-ar fi crescut aripi de la cât de iuţi erau ardeii ăia. Cei mari l-au adăugat şi ne tăvăleam pe jos de râs când vedeam cum le curg lacrimile pe obraz şi faţa li se face din ce în ce mai roşie, iar urechile mai au puţin şi iau foc. Deh... doar am folosit ingrediente de soi la prepararea ei, nu?
Salată cu fidea de orez şi creveţi
Ingrediente: 200 g tăiţei de orez, 400 g creveţi decorticaţi, doi ardei capia, 400 g brânză tofu, un ardei iute, 4 cepe verzi, o legătură mărar, 75 ml sos de soia, 100 ml supă de pui, 100 ml ulei de susan, 100 ml vin alb sec, 30 ml oţet de orez, 5 g zahăr tos, 5 g ghimbir, un căţel de usturoi, sare, piper.
Citește pe Antena3.ro
Preparare: Se încing 70 ml ulei într-o tigaie şi când s-a încins se pun creveţii spălaţi. Se călesc câteva minute pe toate părţile până capătă culoarea roz, se toarnă vinul şi supa, se condimentează şi se fierb până scade sosul format. Într-o cratiţă se încinge restul de ulei până începe să fiarbă, se pune treptat fideaua, lăsând-o doar două secunde. Se scot pe un şervet absorbant, se pun în boluri împreună cu ardeii capia şi ardeiul iute tăiaţi felii subţiri, brânza tofu tăiată cubuleţe, ceapa verde tăiată bucăţele şi se presară cu mărar. Într-un bol se amestecă sosul de soia cu oţetul, zahărul, ghimbirul ras şi usturoiul pisat. Se presară piper, se toarnă peste ingredientele din boluri şi se servesc imediat.
