Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maestrul Anton Şuteu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Predau compoziţie la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, sunt secretarul Uniunii Compozitorilor, aşa că mă ocup şi de lucrările de secretariat, şi de lucrările curente de la Uniune. Printre picături mă mai ocup şi de mine... respectiv de creaţie. Lucrez la un ciclu de piese instrumentale, vreau să scot un CD, să mai adun şi din cele făcute în vremurile tinereţii.
De asemenea, se prefigurează o nouă colaborare cu maestrul Sergiu Nicolaescu la un film artistic. Sunt un om ca toţi oamenii, care am venit pe lume acum... câţiva ani, într-o familie de oameni foarte respectabili, în înţelesul normal al cuvântului, nu cel social, în sensul credinţei, al meseriei şi al moralităţii, de la care am învăţat foarte multe şi le mulţumesc clipă de clipă. Mă străduiesc să fiu la înălţimea lor.
De-a lungul timpului am învăţat, aşa cum am menţionat, două lucruri esenţiale: credinţa şi munca. Aceste două lucruri îţi asigură o continuitate şi o reuşită în tot ceea ce faci.
Mi-am dorit să slujesc muzica şi să fiu compozitor şi, în mare măsură, acest lucru l-am izbutit. Am avut enorm de multe satisfacţii! Aş aminti aici numeroasele premii ale Uniunii Compozitorilor, peste şase premii ale Uniunii Cineaştilor, muzică de film, muzică uşoară, muzică simfonică, de jazz, muzică camerală. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest har pe care mi l-a dat, această uşurinţă de a naviga în diferite genuri muzicale. O altă împlinire este colaborarea pe care am avut-o cu marii regizori: Sergiu Nicolaescu, Dan Piţa, Manole Marcus, Grigore Gonţa, Virgil Calotescu şi mulţi alţii.
CELE MAI FRUMOASE AMINTIRI ALE VIEŢII MELE...
Prima dragoste căreia îi datorăm o nostalgie continuă, o amintire luminoasă, chit că este mai idealizată, apoi întâlnirea cu clapele pianului, care mi-au rămas fidele toată viaţa, şi memoria bunicilor mei, cărora le datorez educaţia, căldura sufletească... Figura lor îmi va rămâne veşnic în suflet şi în minte. Mi-e dor de anii care s-au scurs, îmi dau seama că timpul se accelerează şi mi-aduc aminte de o spusă a bunicului meu: «Nepoate, vezi că după 40 de ani începe să alerge viaţa, iar după 50 de ani începe să fugă».
Mi-aş dori din tot sufletul ca românii să-şi recapete încrederea în ei, încrederea în spiritul cu care a fost înzestrat acest popor, să nu mai fugă de cuvântul «român», să înceapă să-l îndrăgească la intensitatea normală, pentru că toate neamurile care se respectă îşi iubesc naţionalitatea, nu o văd ca un blestem. Noi suntem un popor iubit de Dumnezeu şi trebuie să avem încredere în marea orchestră europeană şi în marea orchestră a acestui pământ!"
