Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Sunt convins că muzica bună revine în atenţia şi mai ales în sufletul românilor", mărturiseşte Aurel (Leluţ) Vasilescu. Toboşarul trupei Compact îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Cine e Aurel Vasilescu?! Un băiat simpatic ajuns... cetăţean de onoare în oraşul copilăriei sale: Câmpia Turzii. Şi în trupa noastră (Compact) mai există un cetăţean de onoare tot din Câmpia Turzii. Un om de suflet pe care îl cunosc încă din şcoala generală. Este vorba despre Paul Ciuci, colegul şi fratele meu de la Compact. Împreună cântăm din toamna anului 1980... S-au schimbat multe de atunci... De 27 de ani locuiesc în Bucureşti şi, să vă spun un amănunt foarte important: sunt printre puţinii artişti căsătoriţi cu aceeaşi femeie de atâţia ani! Avem o fetiţă împreună, pe care o iubesc cel mai mult din lume."
MUZICA,UN BUN SPIRITUAL
"De-a lungul carierei mele am învăţat poate cel mai important lucru pentru un muzician - cunoaşterea instrumentului. Sunt mulţi în ziua de astăzi care nu ştiu unde este «Do» pe portativ! Am mai învăţat cât e de important pentru un artist să fie modest, să-şi vadă lungul nasului, să-şi vadă de meserie cu toate bucuriile ei, dar şi cu lucrurile mai puţin frumoase. Să-şi iubească meseria şi să o facă din suflet. Muzica noastră e un bun spiritual pentru români. Un artist nu trebuie să uite niciodată cine este şi pentru cine cântă. E important să-şi respecte publicul."
DUPĂ ANI ŞI ANI...
"În urmă au rămas foarte multe amintiri plăcute şi tot atât de multe realizări, mai ales de suflet. Foarte multă lume, pe unde avem concerte în ţară, ne spune: «Să vă dea Dumnezeu sănătate, că de fiecare dată când n-am avut aia... aia... aia... aia sau nu ne-am simţit bine v-am ascultat şi parcă ne-am liniştit... asta e cel mai important... am creat ceva care sperăm că va rămâne în urma noastră. Şi au trecut 30 de ani. Sunt ani care, credeţi-mă, că nici nu ştiu cum au trecut. Probabil că au fost frumoşi...
La 20 de ani îmi plăcea să cânt, să repet, dar şi să petrec, să mă întâlnesc cu prietenii, să merg la o bere, să fumez o ţigară bună, cu toate că pe vremea aceea se fuma Carpaţi la noi! La 40 de ani, bucuriile cele mai mari erau concertele. Pe atunci îmi luam fetiţa cu mine, care începea să înţeleagă cu ce se ocupă tata şi-i plăcea tare mult. La 53 de ani, bucuriile vieţii mele sunt familia şi faptul că sunt în continuare alături de Compact. E important că ne înţelegem foarte bine şi asta se reflectă şi în muzica noastră.
Nu o să simt mai mare bucurie că de Crăciun voi fi alături de toată familia - soţia mea, fetiţa şi ginerele meu. Dar şi acum, în perioada Sărbătorilor, sunt momente în care mi-e extraordinar de dor de... demisolul în care locuiam la Câmpia Turzii. La 22 decembrie, când luam vacanţă, veneam împreună cu toţi colegii mei de liceu şi cu Paul Ciuci şi scoteam cu furtunul un pic de vin de la tata din damigeană şi din două sticle ne ameţeam cu toţii... Abia aşteptam să vină Ajunul Crăciunului să mergem la colindat. De asta mi-e cel mai dor: de toţi prietenii pe care îi am şi azi, dar mai ales de cei pe care i-am pierdut."
