"Astazi e ziua ta..." - Bartolomeu Anania

In 1993 Bartolomeu Anania a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. Teolog, dramaturg, poet, traducator, Inalt Prea Sfintia Sa se numara printre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. Astazi implineste 84 de ani.

"Orice zi este un dar de la Dumnezeu"

"Un an in plus inseamna un dar de la Dumnezeu, mai ales la aceasta varsta de 84 de ani, orice zi in plus este un dar. Aniversarea zilei de nastere se va petrece ca de obicei, la Sfanta Liturghie, pentru ca la liturghie va fi euharistia, iar euharistia inseamna multumire. Deci, e o slujba de multumire, urmata de un Te Deum, care este tot de multumire, si dupa aceea, pentru ca ziua mea cade intotdeauna in Postul Pastilor, am o receptie la resedinta, unde vor veni cei care vor sa-mi ureze "La multi ani!"; le voi oferi un pahar de suc si o "uscatura". Nu am simtit trecerea timpului pentru ca sunt un om foarte ocupat, eu lucrez intre 10 si 14 ore pe zi si nu am timp sa-mi dau seama cand trece timpul. Am acum acelasi ritm ca si in tinerete. Sanatatea este inca buna, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta si nu am sentimentul fugii timpului pe care o aveau anticii. E greu de spus daca am avut parte de o aniversare mai deosebita, fiecare clipa isi are unicitatea ei si se inscrie intr-un anume fel in viata prin ceea ce marcheaza sufletul in momentul acela. De ziua mea nu imi doresc decat mai multa sanatate si ce presupune ziua, adica, pana la urma, la varsta mea nu pot avea pretentii si nici dorinte, decat sa-mi pot face datoria, atat cat permite Dumnezeu. Iata ce se intampla, psalmistul spune asa: "Viata omului: 70 de ani. Daca este el in putere: 80 de ani; iar ce este peste 80 de ani: osteneala si durere". Eu am 84 si nu simt nici osteneala si nici durere, pentru ca le-am simtit toata viata. Cred ca daca as mai trai o data, sa o iau de la capat, cartile mele ar trebui sa mai fie scrise o data. Daca am vreun regret din anul de viata ce se incheie? Spunea cineva lucrul asta: "ca nu am devenit sfant". Sunt multumit ca, in mare, am putut sa fac ceea ce Dumnezeu m-a ajutat sa fac, si pe taram bisericesc, si pe taram cultural. Datoria si nimic mai mult. In tinerete voiam sa ajung profesor universitar de Teologie, dar imprejurarile politice nu mi-au permis, asa incat singura parere de rau a fost aceasta, pe care am compensat-o cu alte realizari."