Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventatorul celebrului gaudent, Constantin Găucan îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
"M-am înhămat la un lucru la care visam de mult - să-mi fac timp să scriu. Am început de un an să colaborez la Flacăra lui Adrian Păunescu cu un serial care se numeşte «În gura lumii». Titlul are evident o conotaţie profesională, referindu-se, în virtutea relaţiei medic-pacient, la personalităţile din cultura românească, dar şi din viaţa politică.
Prezint faţete umane necunoscute marelui public. Nu e uşor să sintetizezi într-o tabletă esenţa unor astfel de personalităţi! Deocamdată am evocat doar 48 de oameni care m-au onorat cu încrederea şi prietenia lor. Şirul lor este lung şi în final va constitui un volum pe care maestrul Păunescu mă tot îndeamnă să-l scriu, m-a încurajat scriind că a descoperit un scriitor, de fapt un cronicar al epocii moderne. O altă carte pe care am creionat-o în linii mari se va numi «Extracţia de sine» (tot o conotaţie stomatologică). Se vrea o cronică a unor întâmplări din istoria recentă înregistrată de un copil adolescent cu ochii mari, deschişi asupra vieţii. Am ca suport nişte citate: «Să te loveşti în amintiri copil cu cel de acum» (Ion Stratan) sau «Cum ai supravieţuit copil fiind în perioada 1945-1955 sau 1955-1965 dar şi mai târziu».
O «Carte a cărţilor de stomatologie» (titlu preluat de la Adrian Păunescu cu a lui «Cartea-cărţilor de poezie») ar reprezenta o filozofie a mea de abordare a profesiei de medic stomatolog, stomatologia fiind una dintre cele mai frumoase ramuri ale medicinii care înglobează o combinaţie de arhitectură, construcţie, artă plastică, relaţii interumane, psihologie, sociologie etc. Dacă privesc înapoi mă bucur că am trăit ultima perioadă a «şcolii româneşti de medicină», prin care unii maeştri îşi urmăreau studenţii încă din ultimii ani de facultate, îi cultivau în ideea de şcoală. Înainte «privesc cu mânie» căci trăiesc de peste 20 de ani degradarea învăţământului medical, promovarea se face pe alte criterii decât valoarea. Rezultatele se văd acum în spitale şi alte instituţii de sănătate.
Cele mai frumoase amintiri sunt legate de intrarea mea la Facultatea de Stomatologie după ce am dat de patru ori admitere. De-abia la a cincea admitere dispăruse un «numerus clauses» care limita drastic accesul tinerilor care aveau «facultăţi muncitoreşti», burse date fiilor de muncitori şi fiilor de colectivişti (origine socială bună). Nu în utimul rând, îmi amintesc că, fară a fi membru PCR, am intrat prin concurs la facultatea de perfecţionare ca asistent, dar şi la doctorat. Încă mai funcţiona «şcoala de medicină» în care «maestrul» îşi putea alege şi promova urmaşii. De ziua mea vreau să stau la Văleni, pe malul Teleajen, la apusul soarelui, şi, liniştit, să-mi evoc drumul parcurs până acum".
