"Astazi e ziua ta..." - Ileana Vulpescu

La scurt timp de la lansare, romanul "Arta conversatiei" a devenit scenariu pentru un spectacol de teatru de mare succes, jucat la Teatrul Giulesti. Astazi, autoarea, prozatoarea si traducatoarea Ileana Vulpescu implineste 73 de ani.

"Omul propune, Dumnezeu dispune"

"Cand te uiti in urma si vezi ca azi ai fost copil si maine esti mosneag, ti se pare ca ai visat, ai impresia ca s-a petrecut ceva ireal cu tine. Cu cat imbatranesti, cu atat iti aduci aminte mai mult de copilarie si ma gandesc "oare tot eu sunt persoana aia care...". In aceste zile ma simt ca orice om care imbatraneste, care vede ca din an in an nu mai poate face ce a facut anul trecut, ceea ce nu ma ingrijoreaza din cale-afara, pentru ca intra in firescul lucrurilor. Ziua mea este o zi ca oricare alta zi, de foarte multa vreme nu mai sarbatoresc, fiindca am adoptat ideea unui francez care spunea asa: "cand in tort nu mai incap lumanarile, e cazul sa te opresti cu sarbatoritul". Cred ca am inceput, de pe la 50 de ani, sa zic ca nu mai pot face un tort atat de mare incat sa pun atatea lumanari. In trecut, aniversarile zilei de nastere le sarbatoreai in functie de categoria de oameni careia ii apartineai. Eu, apartinand unei categorii modeste de intelectuali, nu am avut niciodata petreceri fastuoase si in viata mea nu am avut o rochie de seara, pentru ca nu am avut ce sa fac cu ea. La aniversari veneau cativa prieteni cu care mancam niste sandvisuri, faceam eventual o prajitura si ciocneam un pahar de vin. De ziua mea imi doresc asa: sa fie pace, sa am liniste si sanatate. Proiecte in general m-am abtinut sa-mi fac, fiindca mi-am spus intotdeauna: "Omul propune, Dumnezeu dispune", si nici nu am intrat in panica trecerii timpului, nu m-am grabit niciodata, daca imi este dat sa fac ceva, sa spun ceva, am sa fac, am sa spun... Daca nu imi este dat, este inutil sa incerc sa fac o cursa de 100 de metri garduri. Trecerea timpului o simteam cu totul altfel in trecut, mi se parea ca mai e multa vreme inainte. Nu m-am obisnuit cu ideea ca ce a fost mult a trecut si ce a ramas e putin, chiar foarte putin. Inaintarea in varsta o simt ca pe o povara fizica, pentru ca, ce este drept, balamalele se uzeaza o data cu varsta, poate nu la toata lumea, dar si cu asta ma consolez, imi spun ca asta este. Undeva in Vechiul Testament se spune ca varsta omului este 70 de ani, cei mai in putere ajung la 80 si tot ce urmeaza dupa 80 ar fi chin si durere. Atunci, am bunul simt sa ma uit in buletin sa vad cati ani am si sa nu ma mai plang. In fiecare perioada a vietii mele s-a intamplat ceva care sa ma faca sa nu doresc sa ma mai intorc. Maine, daca ar veni Dumnezeu si mi-ar spune: "Vreau sa te mai fac de 15 ani", as zice: "Doamne, multumescu-Ti Tie, du-Te la altul!". Anul pe care astazi l-am incheiat a fost unul in care, daca am fost in doua picioare, in toate mintile, dupa propria apreciere, eu zic ca a fost bine. Am reusit sa ma misc, sa mai vad un film, sa citesc o carte si sunt multumita cu aceste bucurii pe care orice varsta ti le lasa."