"Astazi e ziua ta..." - Ion Caramitru

Ion Caramitru adauga astazi un an in plus varstei. Nu vrea sa ne spuna numarul, pentru ca ziua de nastere nu o sarbatoreste. Petrece doar de ziua numelui, Ion. Asa i se pare normal si asa a invatat din familie.

"Sunt intr-o vesnica asteptare"

"Ziua de nastere eu nu o sarbatoresc, numai ziua numelui, de Sfantul Ion. A mai trecut un an din cei care vor trece mereu pana la un anumit moment, cand nu o sa mai treaca nici unul. E un ciclu al vietii care se inchide si el an de an. Sigur ca poti sa-ti faci o statistica, ce ai facut in anul care a trecut, si asta poate sa fie un fel de rezumat al existentei pe termene scurte, de un an. Pot sa spun ca in anul care a trecut am reusit sa fac cateva lucruri; m-am intors la teatru, am pus in scena, am jucat ca actor si mi-am vazut de viata si de lecturi. Este adevarat ca ritmul vietii noastre s-a modificat din ’89 incoace, e mult mai trepidant, e mult mai pretentios si mult mai solicitant pe termen scurt, e alta tensiune a vietii; s-a schimbat competitia, care e proprie economiei de piata sau macar tranzitiei; asta isi pune amprenta pe toate lucrurile. Si in arta, lucrul a inceput sa-si faca loc pe aceleasi considerente de viteza de reactie si de incercare de a atrage atentia asupra a ceea ce faci, a crescut foarte mult importanta publicitatii, care a devenit esentiala si care si costa. Suntem si noi acum, nu total, dar destul de mult, in sistemul care ne va confisca, sper, in mod fericit, in 2007. Niciodata nu mi-am sarbatorit ziua de nastere, numai ziua onomastica in familie si cu prieteni, pentru ca asa mi se pare normal, de altfel din familie am mostenit asta, si ai mei faceau acelasi lucru. In noul an al varstei mele imi doresc ca piesa cu care voi avea premiera luna aceasta la Teatrul Bulandra, pusa in scena de domnul Ciulei, si ma bucur ca lucrez din nou cu el, sa fie un succes. In principiu, inaintarea in varsta este o greutate. Din punct de vedere al timpului, care e implacabil, lucrurile evolueaza in aceasta directie. Din punct de vedere al asa-numitei tinereti spirituale, procesul e invers, fara ca asta sa insemne ca dai in mintea copiilor. Experienta de viata si modul in care ai trecut prin ea si ceea ce ai cules, ai ales, ai gasit uneori sau ti-ai propus, toate aceste experiente au produs si produc in continuare un proces de cunoastere de sine, care este mereu valabil. Cel putin in ceea ce ma priveste. Naturile artistice, sa spun asa, au si o memorie speciala sau un sistem de a memora in mod special evenimentele in care fiinta ta este implicata. N-am insa nici un fel de reactie ca trebuie sa trec pe hartie un an in plus. Ce cred despre mine? Ca sunt intr-o vesnica asteptare. Nu pot sa spun ce astept..."