ASTĂZI E ZIUA TA... Mariana Nicolesco

"Născută să cânt..."
Extraordinară personalitate artistică, a cucerit publicul de pe toate meridianele prin vocea sa unică. Cu toate acestea, este aici pentru tânăra generaţie, de care sunt legate toate speranţele sale pentru România.

Desen de Romeo Răileanu

Mariana Nicolesco îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

"Aniversarea din acest an n-a fost una singură, dacă pot spune astfel, sau, mai bine zis, ea a fost celebrată în mai multe etape: mai întâi în saloanele noului hotel de super cinci stele Lux Garden din Azuga, înconjurată de prieteni din lumea artei, a presei, a afacerilor şi chiar a sportului de înaltă performanţă.

Apoi la Paris, într-un cadru princiar, cu vechi prieteni, în fine la Bucureşti, nu o dată, ci de trei ori, prima oară în familie, a doua oară în mediul unor mari iubitori ai artei cântului şi a treia oară la reşedinţa minunatului ambasador al Spaniei, Pablo Garcia-Berdoy, şi a splendidei sale soţii, amintindu-ne de seara de neuitat în care am cântat la Palatul Regal din Madrid Requiemul de Verdi, invitată de Regina Sofia.

La 28 noiembrie s-a întâmplat de mai multe ori să cânt, la Teatro alla Scala din Milano, la Metropolitan Opera din New York, la Teatro Municipal din Rio de Janeiro sau la Bunkakaikan din Tokyo, unde la finele unui spectacol al Operei din München cu Don Giovanni de Mozart am primit în scenă, literalmente, o căruţă plină cu flori.

Cariera mea artistică nu s-a bazat nici o singură clipă pe agenţii lirici şi pe publicitate, ci pe publicul iubitor şi cunoscător al vocii şi al artei cântului, care i-a ascultat de-a lungul timpului pe marii interpreţi, precum şi pe entuziasmul criticii din lumea întreagă. Sunt uimită să primesc şi azi nenumărate mărturii de preţuire din Europa, din America şi chiar din Australia, unde n-am cântat niciodată, dar unde există un Club Mariana Nicolesco ce dispune de înregistrări ale concertelor şi spectacolelor mele pe care nici eu nu le aveam.

N-am conceput niciodată arta cântului altfel decât ca pe o artă sacră şi n-am înţeles să fiu în slujba acestei arte decât cu performanţe superlative, ştiind întotdeauna că triumful de azi nu garantează succesul de mâine. Am studiat mai întâi vioara, 12 ani, am terminat Liceul de Muzică interpretând Concertul de Bruch, ceea ce avea să fie de o covârşitoare importanţă pentru întreaga mea carieră lirică.

Vocea mea, de un tip care practic nu mai există în ziua de azi, aceea de soprană drammatico d’agilitŕ şi în acelaşi timp de soprană d’agilitŕ drammatica, implicarea mea totală, vocal şi scenic, n-au lăsat lumea indiferentă şi-i mulţumesc Cerului pentru acest lucru.

La debutul meu în renumita metropolă americană, cotidianul The New York Times scria: «Miss Nicolesco este tipul de artistă capabilă să declanşeze pasiuni, dacă nu chiar adevărate bătălii în rândul iubitorilor spectacolului de operă.

Eventualele ei slăbiciuni vor fi întotdeauna considerate mai interesante decât virtuţile altor soprane». Sper să nu-l fi contrazis pe acel scriitor vizionar.

O deviză? Sănătate, amor şi glorie."