“Astăzi e ziua ta...”: Ruxandra Donose

I-ar fi plăcut să trăiască în anii ’60, atunci cînd femeia era graţioasă, elegantă, feminină, dar totodată inteligentă şi puternică... Mezzo-soprana Ruxandra Donose îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.

 
“Am crescut în muzică... Am ştiut că drumul meu este opera în două momente hotărîtoare: unul a fost cel în care am deschis gura să cînt şi am descoperit că am... o voce. Ce extraordinar este acela să poţi exprima emoţii şi sentimente prin intermediul instrumentului cel mai aproape de inimă şi de suflet... E o bucurie aproape fizică să poţi produce sunete şi muzică într-un mod atît de direct, de nemijlocit. Al doilea moment a fost atunci cînd am ascultat una dintre înregistrările operei «Traviata» a lui Verdi, înregistrată la dolce gramophone, sub bagheta lui Carlos Kleiber şi avîndu-i ca interpreţi pe Ileana Cotrubaş, Placido Domingo şi Sherill Milnes. Ascultînd-o în special pe Ileana Cotrubaş am înţeles cît de năvalnică poate să fie forţa combinată a cuvîntului cu cea a muzicii ca operă. Ce minune poate să reprezinte această combinaţie de muzică, de voce umană şi de cuvînt! Pentru mine, satisfacţia supremă este aceea cînd reuşesc să reunesc forţa cuvîntului, forţa expresiei, forţa muzicii cu forţa vocii mele. În acel moment simt aproape instantaneu reacţia publicului. Un curent care circulă între noi. Ovaţiile lor vin ca rezultat imediat al acestui curent dintre mine pe scenă şi ei în sală... Emoţii şi momente de fericire pură.

În afară de arta lirică, iubesc limba, cuvîntul. Îmi place extrem de mult să citesc, îmi place din cînd în cînd să şi scriu. Sînt pasionată de limbile străine, vorbesc cinci, îmi place să citesc cărţile în limbile în care au fost scrise, să fac comparaţii lingvistice. Celălalt lucru care îmi poate trezi o pasiune enormă este spiritul dreptăţii. Cînd eram foarte tînără visam să pot studia Dreptul şi să devin avocată. Sigur că poate părea la polul opus o asemenea ocupaţie faţă de celelalte două, însă pentru mine nu sînt atît de îndepărtate. Nu sînt doar o fire poetică şi sensibilă, ci şi o minte destul de logică şi practică.

Cu fiecare an care trece, bineînţeles că acea înţelepciune pe care toţi ne-o dorim creşte, se dezvoltă. Simt asta şi este unul dintre avantajele de necontestat ale avansării în vîrstă. Cunoştinţele şi experienţa pe care le aduni, oamenii pe care îi cunoşti, toate acestea sînt lucruri care îţi îmbogăţesc viaţa, îţi adaugă vieţii mult mai multe niveluri. Nu mă simt mai în vîrstă în nici un fel. Din punct de vedere psihic şi din fericire şi fizic, nu simt că acest an mi-a adăugat ceva pe umeri, dar savurez această îmbogăţire a vieţii.”

Năzuinţă

“Îmi doresc să am capacitatea de a savura fiecare zi, fiecare moment şi de a conştientiza faptul că fericirea stă numai în puterea noastră”
Ruxandra Donose, mezzo-soprană