Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vasile Şeicaru împlineşte astăzi 58 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Ziua mea de naştere îmi aduce o uşoară stare de nelinişte (asta de câţiva ani), da' să nu mă-ntrebi de ce, că nu ştiu ce să-ţi răspund. Pe vremuri făceam chefuri în toată regula! Am sărbătorit mult la Costineşti, că stăteam cam trei luni acolo, de la 15 iunie până la 15 septembrie. Cântam, ne distram... trăiam! Mai târziu, după ce m-am mutat în Bucureşti, petreceam cu prietenii în Speranţei, Strada Speranţei 32!Apoi la Buftea. Anul acesta nu ştiu ce va fi. Poate la mare, poate în Moldova, poate la Galaţi... poate că astăzi voi scrie, voi lucra la vreun cântec, voi simţi că vreau să fiu singur. O să aflaţi după. A fost o perioadă în viaţa mea când nu puteam trăi fără lume multă în jur... le-am făcut pe toate în viaţa asta! Când eram foarte tânăr, aproape că nu dormeam deloc. La mare, uneori ziua mea mă prindea pe scenă... lumea îmi cânta «La mulţi ani!», colegii mei la fel... apoi mergeam undeva şi petreceam până dimineaţa.
Anul ăsta am adus un album nou, al 10-lea, cu zece cântece pe el... eu mi-s născut pe 10... Sunt Rac şi ca mine sunt mulţi artişti născuţi în perioada asta a anului! Uneori, cântăreţii de muzică pop (că sunt mulţi Raci mai ales printre cântăreţii de muzică uşoară) se felicitau între ei la radio, tv... de mine nu-şi prea aduceau aminte, da' nu mă supăram. Radio România nu m-a «sărit» niciodată, niciodată! În fiecare an am fost «în direct» şi am primit vorbe frumoase şi câte un cântec, de-al meu. Aşa, să mă asculte lumea, să nu mă uite lumea. De câteva ori, prietenii m-au felicitat live, la tv... e tulburător să vezi şi să auzi cum oamenii îţi cântă, îţi urează... e un semn de iubire! Am primit odată, în direct, o corabie uriaşă de ciocolată, zahăr, fructe şi flori. Abia a încăput în portbagaj... până a doua zi n-a mai rămas mai nimic, că fiecare voia câte o bucată din ea.
Din câte cadouri mi-a oferit Gabi de ziua mea, mai ţin minte doar florile, flori albe, multe... şi un munte de iubire! Îl mai am şi acum, da' nu ţi-l arăt, de fapt nici nu cred că te interesează prea mult! Cred că iubirea are culoarea albastră, talentul e portocaliu şi norocul e alb... uneori alb-cenuşiu!... Mihnea, când era mic, mi-a dăruit, într-un an, un desen... o casă, un copac, un câine, un copil sub care scria Mish... şi un soare! De ce ţin minte numai astea?... Ce mai trece timpul! Am auzit că vara asta va fi foarte cald.
Când va fi cel mai cald voi sta pe terasă, voi dormi acolo, că e răcoare noaptea, şi sunt o grămadă de stele deasupra... unele cad... «stelele care cad nu pier, stelele care cad se duc pe un alt cer»! Astăzi, de ziua mea, dacă vii la întâlnire, dacă mă asculţi şi mă priveşti, îţi spun pentru a nu ştiu câta oară... te iubesc!"
• Citiţi aici Ediţia de Colecţie dedicată lui Vasile Şeicaru
