Bucatele Renasterii

O incercare de reconstituire a Renasterii prin feluri de mancare! De ce nu? Daca Evul Mediu a apartinut fara indoiala Frantei - Guillaume Tirel, zis si Taillevent (1310-1390), bucatarul regelui Filip al VI-lea de Valois, redacteaza atunci unul dintre cele mai vechi tratate de gastronomie -, arta culinara a Renasterii cunoaste in mare masura suprematia bucatarilor italieni. Chiar si maestrii bucatari ai Frantei resimt asta, mai ales dupa "revolutia" culinara impusa de Caterina de Medici la Curtea franceza. In paranteza fie spus, daca ar fi sa enumeram doar cateva dintre noutatile aduse de apriga florentina (mai putin "bunul obicei" al bauturilor si mancarurilor otravite), am putea sa ne referim la arta propriu-zisa a aranjarii mesei, de exemplu. O data cu venirea la Paris a micii ei curti de la Florenta, ajung aici... furculita si paharele din sticla de Murano. Dar sa nu uitam dulciurile "a la V...nitienne", pateurile cu varza sau crema de migdale. Este cat se poate de posibil ca si "muschiul florentin", al carui mod de preparare il veti gasi in aceasta pagina, sa se fi inventat tot pentru pofta Caterinei.

De fapt, aici am vrut sa va aduc, la cateva retete renascentiste, pe care vi le propun din toata inima (incercati cu incredere, caci le-am preparat eu insami) si care au avantajul de a nu fi foarte greu de gatit. Mai intai, un sos verde, dulce si tare, despre care se spune ca a stat la baza bucatariei medievale, fiind insa foarte prezent si pe mesele Renasterii, mai ales datorita faptului ca se potrivea excelent cu pulpa de miel la cuptor, mancare foarte gustata in epoca. Pentru a-l prepara, aveti nevoie de 250 ml de otet de vin alb, o felie de paine uscata (careia i-ati dat deoparte coaja), 6 linguri cu ierburi aromatice taiate foarte fin (patrunjel, tarhon, menta si salvie), o lingura cu miere lichida sau cu zahar lichid (care, iata, a reaparut in comert!), un catel de usturoi. Inmuiati mai intai painea in otet timp de trei minute. Treceti-o apoi prin sita, pana cand ii veti da o consistenta omogena. Adaugati ierburile aromatice si amestecati totul pentru a obtine un sos verde. Sarati si adaugati usturoiul zdrobit si mierea, pentru a indulci putin parfumul otetului. Recomandarea bucatarul din Renastere era de a-l prepara cu putin timp inainte de a fi servit, pentru a evita schimbarea culorii.

O a doua reteta, la fel de simpla si de eficienta, este cea de ciuperci gratinate cu nuca. Faceti rost mai intai de un kilogram de ciuperci de padure, 250 gr de nuci pisate, 4 catei de usturoi, ulei de masline (pe care il veti folosi din belsug), sare si piper. Curatati si spalati ciupercile. Fierbeti-le intr-un vas cu apa si sare timp de 7 minute. Luati-le de pe foc si lasati-le asa. Curatati usturoiul si taiati-l fin. Cand ciupercile s-au racit, taiati-le si pe acestea marunt. Puneti intr-o tava ulei de masline, apoi un strat de ciuperci. Puneti sare, daca simtiti nevoia. Presarati piper si usturoi maruntit. Turnati iarasi ulei de masline, apoi un strat de nuci. Reluati aceasta operatie de doua ori si mai puneti putin ulei peste ultimul strat de nuci. Puneti un capac sau o folie de aluminiu. Acum nu mai aveti decat sa introduceti cratita in cuptor, la foc potrivit. Cu 10 minute inainte de a fi gata, luati capacul (sau folia) si lasati cratita descoperita in cuptor, sa prinda crusta.
Nimic mai simplu, cum spuneam. Unde mai pui ca sunt si retete de post. Dar si sosul, si ciupercile pot insoti, dupa preferinta, vestitul muschi florentin.

ARGINTARIE STRALUCITOARE

Cum facem sa straluceasca argintaria? E de ajuns sa punem vasele intr-un recipient cu apa calda in care s-a pus o folie de aluminiu. Stralucirea va reveni automat, dupa principiul ionizarii. Mai exista o solutie, pe care o foloseau si bunicele noastre: sa frecam vasele ori tacamurile cu un cartof copt sau cu apa in care au fiert cartofi. Trebuie evitate toate produsele chimice de curatat, care innegresc sau pateaza argintaria. De asemenea, nu se recomanda folosirea prafurilor de curatat si buretii cu suprafete aspre, care pot sa o zgarie foarte usor si sa ii strice aspectul.

TACAMURI MEDIEVALE

In Evul Mediu - pana tarziu, catre Renastere, cand o serie de "inovatii" patrund si in sala de mese - exista obiceiul ca fiecare sa vina la petreceri cu propriul cutit. Mai putin inalta nobilime sau invitatii de seama. Daca nu erau suficiente, cutitele puteau fi folosite de mai multi comeseni. Lingura, de asemenea, era o ustensila personala. Atunci cand, din nebagare de seama, era uitata pe masa, nu se putea abtine cineva sa n-o fure. Mesenii erau foarte atenti la linguri: nu le lasau in farfurie, de teama sa nu le fure servitorii. De multe ori, le purtau atarnate la gat, cu o sfoara sau un lant.

MUSCHI FLORENTIN

Ingrediente: un kg file de porc, un kg de spanac, 5 oua, doi morcovi, 3 cepe, piper, sare, o lingurita cu bicarbonat Preparare: Se taie fileul de porc pe jumatate si apoi se bate cu ciocanul pentru snitele. Spanacul se opareste intr-un vas in care ati pus sare, dupa gust, si o lingurita cu bicarbonat. Se scurge bine. Se adauga ceapa calita, 3 oua crude, piper si sare, cat mai e nevoie. Spanacul se pune pe carnea batuta. Din doua oua se face omleta, care se adauga peste spanac. Se vor pune doi morcovi intregi, de la un capat la altul al fileului. Acesta se ruleaza, se leaga si se baga la cuptor pentru o jumatate de ora. Se serveste cald sau rece. Este excelent cu un pahar cu vin alb, sec.