Moneda euro i-a dezamagit pe italieni

Aderarea Italiei la Uniunea Europeana a fost bine primita de majoritatea populatiei, dar trecerea la moneda unica europeana nu s-a bucurat de aceeasi popularitate.

MASURI NECESARE. Italienii sunt rezervati fata de introducerea monedei unice europene

Un studiu efectuat recent de BBC World Service arata ca patru din cinci italieni nu mai cred ca economia tarii lor se va ameliora in acest an. Pesimismul ar putea fi justificat daca se iau in considerare statisticile potrivit carora economia Italiei, a patra ca putere si dinamica din Uniunea Europeana, stagneaza din anul 2002.

EURO E DE VINA. Populatia considera ca momentul dificil a fost cel al trecerii la moneda euro si ca Guvernul de la Roma nu a facut mai nimic pentru a reduce din pierderile unei asemenea tranzitii. Impactul adoptarii monedei unice a fost foarte puternic si este inca resimtit de italieni, care se vad tot mai saraci din acel moment. Preturile au fost transformate peste noapte din lire in euro, insa rotunjirile si cresterile nejustificate nu au fost recuperate prin masuri guvernamentale. Tot mai multe familii se plang de faptul ca isi maresc oarecum constant datoriile, iar economiile sunt din ce in ce mai mici.

In Italia, nici oamenii de afaceri nu se simt foarte confortabil de cativa ani, deoarece serviciile si materiile prime au devenit tot mai scumpe, determinandu-i sa plateasca salarii destul de mici angajatilor lor.

INTERVENTIE. Autoritatile au inteles nevoia de a interveni pentru a dezmorti economia si a stimula investitiile, insa reducerea unor impozite a implicat cresterea altor costuri, ceea ce nu a miscat semnificativ lucrurile. Guvernul de la Roma are mainile legate, pentru ca Bruxellesul nu permite deloc cresterea inflatiei.

Tot la fel se explica si scepticismul pe care il arata din ce in ce mai mult italianul de rand fata de extinderea Uniunii Europene si de beneficiile acesteia in care altadata credea. Foarte mult a scazut si increderea in Guvernul lui Silvio Berlusconi, cel care nu mai este perceput ca luptator pentru bunastarea generala a Italiei, ci mai degraba pentru incurajarea anumitor categorii ale oamenilor de afaceri.