Picanterii otomane

Incercati un exercitiu de imaginatie: sunteti in secolul al XV-lea, la curtea sultanului Baiazid. Decor luxuriant, zvelte seherezade unduindu-si trupul in ritmuri orientale si opulenta culinara. Platouri imense cu fructe, delicatese din carne si multe dulciuri, toate menite sa delecteze papilele gustative ale sultanului. Dar nu oricine avea privilegiul sa gateasca la curtea Imperiului. Bucatarii erau alesi pe spranceana, iar in decursul timpului, o data cu marirea pretentiilor, mancarea a devenit din ce in ce mai rafinata. Cam asa arata o zi la curtea sultanului. Acum insa, arta culinara turceasca este o impletire intre istorie si prezent si si-a consolidat renumele, fiind printre cele mai cunoscute bucatarii internationale.

Combinatii exotice, dieta mediteraneana si o mancare foarte sanatoasa. Acestea sunt, pe scurt, caracteristicile "bucatariei sultanului". Influenta obiceiurilor gastronomice occidentale nu a impiedicat dezvoltarea unui stil propriu al bucatelor turcesti. Asa se explica aparitia unor preparate inedite, cum ar fi shaorma, falafel, baclavaua si multe altele pe care cu siguranta le-ati incercat. Deschiderea la cele patru mari - Neagra, Egee, Marmara si Mediterana - a reprezentat pentru arta culinara turceasca o abundenta a preparatelor din peste, scoici si fructe de mare. Cuvantul de ordine in fosta bucatarie otomana este prospetimea. Niciodata nu vei gusta o mancare gatita cu o zi in urma.

Fiecare masa a zilei este la fel de importanta. De la micul dejun nu lipsesc rosiile, branza, ouale si painea cu miere si condimente. La pranz, care nu este deloc de neglijat, se consuma pilaf, pui cu ardei si vinete si foarte mult peste la gratar. Cina debuteaza cu specialitati din legume si peste, numite mezze. Oricat de bogata ar fi masa, un preparat lichid este absolut necesar. Astfel ca supele de linte, rosii si miel sunt preferatele turcilor la masa de seara. In cazul meselor deosebite, organizate la evenimente, turcii se desfata cu prizolla, o celebra reteta de miel grill condimentat, foarte populara printre localnici.

Desertul este deliciul zilei. Dulciurile sunt satioase, din aluat dospit, cu multa nuca si sirop, iar Raki, bautura oficiala a turcilor, este de multe ori inlocuita cu o licoare pregatita in casa, facuta din radacina de iris si aromata cu chimen.

Retineti insa ca nu puteti pleca din nici un restaurant turcesc fara a lua cu dumneavoastra parfumul inconfundabil al atmosferei si al locului unde ati mancat. Traditia cere ca, la sfarsitul mesei, clientul sa-si clateasca mainile cu o colonie pe baza de lamaie oferita din partea restaurantului.

Cafea aromata turceasca

Pentru prepararea ei aveti nevoie de cel putin trei feluri de cafea si zahar. O cafea turceasca adevarata se fierbe pe spuza de carbuni. Se poate totusi apela si la flacara aragazului sau la masina speciala de spirt, in lipsa sursei de caldura indicate. Pentru o cafea potrivit de tare si de dulce, se socoteste o lingurita de zahar si una de cafea, la fiecare ceasca de apa. Se fierbe in ibric si se lasa sa dea in cateva clocote. Se ia caimacul cu o lingurita si se pune in cesti. Atunci cand cafeaua este gata fiarta, se da deoparte si se torna in ibric cateva picaturi de apa rece, care au rolul de a o limpezi, favorizand depunerea zatului. Se toarna in cesti si se serveste fierbinte.