TRADITII DE FLORII
Cu o saptamana inainte de Duminica Invierii, crestinii sarbatoresc Floriile, cel mai important eveniment al Postului Mare. El aminteste de intrarea in Ierusalim a lui Iisus, moment ce va fi precedat apoi de elementele-cheie ale Saptamanii Mari: Cina cea de taina, Tradarea lui Iuda, Judecata, Nesfarsitul drum spre Golgota, Rastignirea pe cruce si Invierea.
Interesant este ca aceasta sarbatoare s-a suprapus peste alta mult mai veche, de sorginte romana, numita Floralia. Traditia populara a pastrat numele sarbatorii, transformandu-l foarte putin, ajungandu-se astfel la Florii. Mai mult, o serie de ritualuri si credinte, pastrate pana astazi si desfasurate in duminica dinaintea Pastilor, se afla in stransa legatura cu esenta vechii sarbatori a romanilor: renasterea naturii, in special a vegetatiei.
Dintre toate plantele care "se implinesc" in aprilie, salcia este cea care are cele mai accentuate valente magice si protectoare. O legenda populara povesteste cum Maica Domnului, grabindu-se sa-si vada fiul rastignit, a ajuns la malul unei ape curgatoare vijelioase. Degeaba s-a rugat ea de toate plantele din jur s-o ajute sa treaca apa. Nici una dintre ele nu s-a indurat de lacrimile ei. Doar salcia si-a aplecat o creanga si a ajutat-o sa treaca pe malul celalalt. In semn de multumire, Maica Domnului a hotarat ca ramurile de salcie sa fie duse la biserica in ziua de Florii. Binecuvantate de preoti, puteau fi legate in jurul braului, ferindu-i pe credinciosi de durerile de spate.
INCEPUTURI
|
"In mitologia romana, Flora era zeita florilor si a primaverii, fiind identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. (...) Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia."
(Mic dictionar mitologic
greco-roman, Ed. Stiintifica 1966)
|