"Razuita" contra "Betivana"

Trecand ieri prin fata unui magazin, ma rog, supermarket, mi-am adus aminte ca trebuie sa mai fac ceva cumparaturi pentru casa baiatului meu. Fiindca, ce mai incolo si-ncoace, tot eu trebuie sa fiu vigilenta si sa observ ce lipseste in casa aia, ca din partea nora-mi... Zis si facut. Am intrat si, dupa ceva timp, tocmai cand ma pregateam sa ies, incantata ca am gasit ceea ce cautasem, dau nas in nas cu Margareta, fosta mea colega de banca din liceu. Bucuroasa de intalnire si ca "permanentul" nu mi se lasase inca, am inceput sa o descos despre sot, copii.

NORA ALTEIA. Stiam ca are o fata si un baiat, asa ca am intrebat ce-i mai face baiatul. A inceput sa-mi povesteasca de nora-sa, o fiinta nerecunoscatoare, la care a tinut ca la propria-i fiica, desi purta lantic la glezna.

Nora asta i-a luat baiatul, ducandu-i-l la parintii ei pe motiv ca acestia sunt mai in varsta si au mai multa nevoie de copii. Si acum isi vede baiatul de doua ori pe an, ca el, manca-l-ar mama, ar veni, dar nu-l lasa nevasta-sa, zice ca e distanta prea mare, cheltuiala la fel si ca nu le mai raman bani de termopan. M-am despartit de Margareta, schimband intre noi numerele de telefon. Tot drumul spre casa m-am gandit: ce e viata asta!

NORA MEA. Cand am ajuns acasa, ce sa vezi! Nora-mea statea intinsa pe canapea, imbracata cu hainele de zi peste lenjeria de pat abia pusa. M-am apropiat de ea si atunci am vazut cat de rau arata, lucru pe care i l-am si spus de altfel, pentru ca imi place sa fiu sincera cu cei la care tin. Mi-a spus ca tocmai mancase din prajitura pe care o facuse si ca banuieste ca a facut o indigestie. Desigur era vorba de unica prajitura pe care stie sa o faca, prajitura botezata de mine "Razuita".

PRAJITURILE. Pe tava abia scoasa din cuptor statea sa-si dea duhul o chestie din doua blaturi, simpla coca, ce mai, unse intre ele si pe deasupra cu un magiun destul de obosit, peste care se razuise din aceeasi coca tare. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa remediez situatia si i-am preparat o prajitura care sa o "intareasca" la stomac, botezata de mine "Betivana". Arta nu altceva: rulouri dezmierdate de atingerea unei creme jucause, cu irizari de alcool, peste care dantuie fulgi exotici de cocos. Credeti ca s-a oprit pana nu a dat gata toata tava? Si stiti ce m-a intrebat cu gura plina de "Betivana" (ii trecuse de-acum si indigestie si tot)? La ce-mi trebuie dopurile pe care le cumparasem? Asa-i cu tinerii astia. Nu mai au deloc imaginatie.

POVETE

GEMUL. Orice prajitura cu gem va iesi mult mai gustoasa si mai putin gretoasa daca, inainte de a-l intinde pe foaie, veti picura in el cativa stropi de zeama de lamaie si daca veti rade si putina coaja. BLATUL. Daca vreti sa va iasa intotdeauna blatul, incercati sa folositi cantitati egale de ingrediente. Adica, la un blat din cinci oua adaugati cinci linguri de zahar. Nici mai mult, nici mai putin. ALCOOLUL. Adaugati intr-o crema de ciocolata putina tuica si cateva picaturi de esenta de rom si veti constata ca va capata un gust mult mai interesant, asa cum vinul adaugat in sosuri le schimba savoarea.