Comisarul de fier

In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, amnistierea plevei societatii din inchisori duce la un haos total in Capitala, aceasta fiind terorizata de catre bandele de raufacatori. "Comisarul de fier", Eugen Alimanescu, s-a inscris in istorie ca fiind cel care a pus frane criminalitatii intr-o perioada in care dezordinea guverna Bucurestiul si regulile nu mai erau deloc respectate.

In acea vreme politia avea mare nevoie de oameni, deoarece era o lipsa acuta de politisti calificati, iar crimele si talhariile se inmultisera peste masura. Cea mai periculoasa zona a Capitalei era formata din rau-famatul Ferentari (Campul Veseliei), cartierele Rahova, Sebastian si Petre Ispirescu, pline de criminali inarmati. In presa anilor ’45 -’47, Capitanul Eugen Alimanescu, denumit "Comisarul de fier", era descris de catre jurnalistii acelor timpuri cu admiratie pentru faptele sale: "de la o vreme, cronicile noastre politiste, in cari inainte isi gaseau loc, - pe una, doua sau trei coloane, - drame sentimentale, mici amoruri, cari sfarseau fie pe patul unui spital, fie la morga, furturi marunte sau cate-un foc pe ici, pe colo, au devenit adevarate reportagii de razboi si pe drept cuvant pentru ca ele oglindesc desfasurarea unor lupte indarjite, ce se duc intre banditi si politisti, acestia din urma fiind in plina ofensiva, condusi de cel mai cutezator politist pe care l-a avut candva Capitala: seful-politai Eugen Alimanescu", nota Mihail Ghimici, in periodicul Universul.

"FORTELE BINELUI". Alimanescu, dintr-un simplu scrib, el fiind pregatit din scoala pentru a urma o cariera de contabil, devine un foarte agil vanator de raufacatori. El realizeaza ca, utilizand fostii politisti corupti, nu va avea nici o sansa sa-si indeplineasca misiunea de aparator al ordinii si legii si, prin urmare, isi formeaza faimoasa echipa "Fulger". Devine renumit la conducerea brigazii sale formate din 22 de tineri justitiari, alesi chiar de comisar si antrenati pentru a interveni in cele mai periculoase situatii. "Fortele binelui", cum mai era brigada numita, avea in dotare automobile de interventie rapida si pistoale automate cu care actionau si repurtau nenumarate victorii impotriva "armatei intunericului", asa cum au denumit ziarele "aceste bande de ticalosi, care jefuiesc ca in codru, imprastiind moartea pe oriunde trec". Alimanescu descopera ca, sub diferite pretexte, orice criminal cu bani putea mitui judecatorii si astfel isi obtinea libertatea. Si mai mult, dosarul cu pricina disparea fara urma. El incerca sa gaseasca o metoda care sa puna capat infractiunii din Bucuresti si cum ii prindea pe raufacatori, nu-i mai aresta, ci ii impusca pe loc. Dupa aceea, facea raport ca individul nu se supusese la somatii, ca incercase sa fuga de sub escorta sau ca ripostase cu arma in mana. Facea totul ca la carte, respectand procedura, ca nu cumva sa existe mai apoi discutii.

MARTORII. "Invincibilul", cum era supranumit Alimanescu, ajunsese inamicul numarul unu nu numai al talharilor si criminalilor, dar si al magistratilor, avocatilor si politistilor corupti. Primea nenumarate amenintari cu moartea. El nu le lua in seama, dar oamenii lui da, pazindu-l pe rand la sectie pe timp de noapte. Faptele brave ale lui Alimanescu si ale echipei "Fulger" erau cunoscute cel mai adesea din cele mai mari ziare ale vremii, avea el oamenii lui de la redactiile cotidianelor pe care ii lua peste tot, noapte sau zi. Rubricile lor, "Brigada lui Alimanescu in actiune" sau "Intamplari din Capitala", fiind cele mai citite. Dupa ce lichida o banda inarmata, Alimanescu punea un carton langa cadavre, pe care scria: "Banditi ucisi in lupta cu Brigada Alimanescu". Fotografiile erau publicate in toate ziarele si astfel efectul scontat de comisar era obtinut.

COMISARII-HOTI. Printre cele mai de seama fapte ale lui Alimanescu se numara capturarea celor doi comisari-sefi, fosti spargatori, pe numele lor Voinescu si Cairo. Cei doi fusesera pusi in functii la Circumscriptiile I si II de politie ale Capitalei de catre Teohari Georgescu, fost detinut si el, care, ajuns in functia de adjunct al ministrului de Interne, se gandeste ca cei mai buni "springari pot deveni la fel de buni gabori". Asa cum bine zice vechiul proverb "lupu-si schimba parul, dar naravul ba", cei doi comisari, la numai o saptamana de la numire comit prima lor isprava, o spargere la sucursala Bancii Nationale din Brasov, urmandu-i in scurt timp si alte spargeri de acest gen. Cei doi talhari lasau in urma lor victime, dar si amprente digitale si astfel i-a fost destul de usor lui Alimanescu sa le recunoasca stilul de actionare. Comisarul, impreuna cu fratele sau, Constantin, purcede la prinderea celor doi comisari-hoti in flagrant. Informat despre urmatoarea spargere a celor doi, Alimanescu pune la cale o ambuscada, in urma careia, nemaiavand scapare, cei doi comisari-spargatori aleg sa se impuste reciproc.

BOIERU. Renumitul tren de pe ruta Paris-Bucuresti, numit "Orient Express", a fost in anul 1946, pe ultimul tronson romanesc, teatrul unor crime care au alarmat guvernul Romaniei, deoarece victimele erau diplomati rusi, iar tara noastra la acea vreme era sub ocupatie sovietica. Drept urmare, cel mai in masura, Comisarul Alimanescu, a fost desemnat sa conduca ancheta. Analizand modul de operare al criminalului care-si omora si apoi isi talharea victimele, Comisarul recunoaste stilul inconfundabil al unui vechi hot de buzunare care-si facea veacul chiar in "Orient Express", numit "Boieru", deoarece se purta elegant si manierat. Deghizat in om de afaceri care transporta o mare suma de bani, insusi Alimanescu, il pacaleste pe Boieru si reuseste sa-l prinda in flagrant. Prins asupra faptului, criminalul incearca sa riposteze, dar comisarul, mai iute, il impusca si astfel Alimanescu rezolva inca o data cu succes un caz important.

"CAP DE FIER". Primul hot din lume, caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, a fost un roman. In toamna anului 1945, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a dat o spargere la o agentie de bursa de pe strada Batistei, din Bucuresti. In urma aflarii unor informatii, cum ca la aceasta agentie se depozitau mereu sume mari de bani, raufacatorul se gandeste sa actioneze. Insotit de o echipa de "profesionisti", el a inselat vigilenta sergentilor de strada si a transportat casa de bani intr-un atelier din Colentina, unde cu un aparat de sudura a reusit in liniste sa o deschida. Evident, de acest caz, s-a ocupat tot Alimanescu. El a urmarit firmele de hamali din Capitala, singurele care se puteau ocupa de transportul unui asemenea obiect, cum era o casa de bani cu greutatea de jumatate de tona. Mergand pe acest fir, in scurt timp, comisarul a dat si de banda lui Cap de Fier, care nu a mai reusit sa dea urmatoarea sa lovitura, fiind prinsa dupa cateva zile in flagrant si executata de gloantele politistilor.

SFARSTUL. Traian Tandin, povesteste in cartea sa, "Jafuri celebre in Romania", finalul unei cariere de legenda. "In ceea ce priveste adevaratul sfarsit al comisarului Eugen Alimanescu, el ramane pentru cercetatorii de astazi un mister (…) s-au vehiculat mai multe variante in acest sens (…) Noi o alegem pe cea mai verosimila (…). Eugen Alimanescu a fost trimis la Sinaia sa se ocupe de identificarea talharilor care au jefuit o vila a unui aristocrat foarte bogat. Astfel, (…) dupa investigatiile de rigoare, a ajuns la concluzia ca autorii furtului sunt un grup de ofiteri sovietici. (…), i-a invitat pe respectivii ofiteri in vila pe care o pradasera. Numai ca, de acolo, n-a mai iesit nici unul viu, toti fiind lichidati prin impuscare. Urmarea: acest spirit «justitiar», Alimanescu, nu a mai fost inteles si acceptat, rusii arestandu-l. Mai departe, soarta acestui vestit comisar a fost pecetluita, in sensul ca, fiind transportat intr-un vagon-penitenciar spre o puscarie din tara, el ar fi «cazut» din tren…".

"Nimeni nu mai indraznea sa iasa din casa de cum se intuneca si pana la ziua. Talharii si criminalii erau stapanii strazii. Isi impartisera orasul si-si faceau de cap, ucigand la drumul mare, jefuind pe oricine, spargand bancile, magazinele, casele" Traian Tandin - "Jafuri celebre in Romania" SCRIBUL JUSTITIAR Eugen Alimanescu s-a nascut la 26 iulie 1916, in Slatina, judetul Olt, intr-o familie onorabila. A avut doi frati si trei surori, dintre care, unul dintre frati, Constantin, urmeaza si el cariera de politist, devenind comisar-ajutor la Chestura Politiei Constanta. Dintr-o scurta incursiune in viata comisarului facuta de catre ziarele vremii aflam ca Alimanescu"… si-a terminat studiile universitare in toamna anului 1942. In 1939, absolvent de liceu, a fost incorporat la reg. 1 transmisiuni, ca elev cu termen redus", (…) "dupa terminarea stagiului militar, elevul T.R. Alimanescu a fost tot timpul concentrat - pana la izbucnirea razboiului - la batalionul 50 transmisiuni, aflator pe vremea aceea in cartierul Grant. Fire blajina, mergand cu mila pana acolo incat nu taia o gaina, elevul T.R. Alimanescu nu se impaca cu viata de dasmat si cu multele ticalosii ce era nevoit sa le observe in cartierul Grant, in orele cand scapa de la cazarma, unde era instructor. De pe atunci Alimanescu se gandea: «Oare nu se gandeste nimeni in orasul asta, care sa le vina de hac acestor derbedei?»", scria acelasi Mihail Ghimici in Universul. Dupa razboi, lasat la vatra, Alimanescu se intoarce in Capitala si cere sa intre in randurile politiei, care facea angajari in acea vreme, dar nu ca scrib, ci ca aparator al legii, ca politist si astfel este angajat la Prefectura Politiei Capitalei, in calitate de comisar-sef la Brigada 4, care se ocupa de combaterea bandelor inarmate. "Dibaci manuitor a tot soiul de arme, tintas fara de pereche, iar pe deasupra dotat cu un mare curaj, era si de asteptat ca in scurt timp cei mai temuti banditi sa-i cada victime Mihail Ghimici, "Universul"

"CRUCEA DE PIATRA" In anul 1945, prin preajma Craciunului, la bordelul "Crucea de Piatra" aveau loc doua crime prin strangulare. Doua prostituate rusoaice fusesera omorate si primul anuntat de catre matroana bordelului despre crime, a fost nimeni altul decat comisarul Alimanescu, care si preia cazul. Crimele au continuat in acelasi mod. Dupa ce a cercetat toate cazurile, Alimanescu a ajuns la concluzia ca prostituatele erau agentele serviciilor secrete sovietice NKVD si lucrau pe teritoriul Romaniei. Acest caz a fost insa peste mana comisarului, fiind la mijloc implicate probleme de siguranta nationala, astfel ca, "dosarele rusoaicelor strangulate le-a clasat si le-a depus la arhiva cu «autori necunoscuti»". A DEVENIT EROU DE FILM Comisarul-sef Eugen Alimanescu alaturi de comisarul-sef Gheorghe Cambrea, cel cu care a lucrat impreuna la cele mai renumite cazuri ale vremii, dintre care amintim "Crimele de la Crucea de Piatra", "Crimele din Orient Express", "Tripla crima de pe Calea Victoriei", au fost sursele de inspiratie ale personajului Moldovan din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Lui Alimanescu i se datoreaza duritatea personajului, al carui "stil" era adaptat intru totul haosului care guverna lumea interlopa, si nu numai, iar Cambrea a dat "alura" personajului, prin stilul inconfundabil de ofiter si gentleman, un lup singuratic, care "vaneaza" intr-o lume in care regulile nu mai sunt respectate.

Multumim domnului Traian Tandin, pentru sprijinul acordat la realizarea acestei Editii de colectie, si pentru permisiunea de a prelua cazuri din cartea domniei sale intitulata: "Jafuri celebre in Romania", aparuta la Editura ALDO PRESS, 2005