Durerea de ceafă

Durerile cronice sunt ceva mai frecvente la femei (15%) decât la bărbaţi (10%), dar la aceştia debutează de obicei mai timpuriu. Oricum, după vârsta de 50 de ani, durerile devin din ce în ce mai frecvente.

CAUZE
Cauzele sunt situate la nivelul oricărei structuri cervicale sau pot rezulta din iradierea unei suferinţe de la distanţă şi pot fi de natură mecanică, inflamatorie, infecţioasă sau traumatică. Cele mai frecvente sunt cauzele mecanice, realizate prin suprasolicitare, prin adoptarea timp îndelungat a unei poziţii incomode, legate de profesie, hobby-uri sau somn. Astfel, o poziţie fixă spre monitorul computerului, mai ales dacă acesta e fixat prea sus sau prea jos faţă de nivelul ochilor, concentrarea la bancul de lucru, condusul maşinii mult timp, zugrăvitul sau vopsitul unor suprafeţe situate deasupra capului, în general meseriile migăloase, care impun o mare concentrare şi atenţie, produc spasme musculare, întinderi ligamentare şi în timp leziuni inflamatorii cronice. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă dormim într-o poziţie anormală, cu o pernă prea înaltă sau cu faţa în jos, lucru agravat de frig, curent sau umezeală. Traumatismele accidentale sau sportive, în faţa şi în spatele gâtului, căderile sau loviturile sunt alte cauze generatoare de dureri. Uneori incidentul este puternic, evident. Altădată este implicată o forţă medie de impact sau chiar traumatisme mici şi repetate, pe care bolnavul le relaţionează mai greu cu durerea ulterioară, întârziind astfel punerea diagnosticului.

INFECŢII, INFLAMAŢII
Infecţiile însoţite de durere în ceafă sunt fie cu caracter local, de exemplu un furuncul (la ceafă existând tendinţa de a se forma colecţii purulente mari), celulita, artrite sau osteomielite; fie din focare septice de vecinătate (dentar, amigdalian, sinusal); fie maladii generale, de la banalele infecţii respiratorii până la gripă, mononucleoză infecţioasă, rubeolă, meningită, trichineloză.

Inflamaţiile sunt printre cele mai frecvente cauze ale durerilor de ceafă. Cel mai adesea este vorba de un proces degenerativ şi inflamator care apare cu vârsta, aşa-zisa spondiloză cervicală. Vertebrele şi articulaţiile se uzează, între ele apar mici excrescenţe, iar discurile intervertebrale se fragilizează. Ca rezultat apare pensarea, "ciupirea" fibrelor nervoase, care determină o durere caracteristică. Alte boli cronice, cum ar fi poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoetică, artritele reactive sau fibromialgia prezintă acelaşi simptom. La asta se ajunge şi prin suferinţe ale coloanei vertebrale, date fie de osteoporoză, fie de o deformare permanentă a coloanei, cum ar fi scolioza. Afecţiuni vasculare, cum ar fi hemoragiile meningeale, arterita temporală, trombo-flebitele sau afectarea specifică a unui nerv cu originea în această zonă, ca în nevralgia Arnold, plasează durerea de ceafă într-un tablou clinic caracteristic.

SIMPTOME
Dacă durerile sunt intense şi persistente poate fi vorba de o tumoare la nivel vertebral, medular sau cerebral. În fine, uneori, angina pectorală sau infarctul miocardic pot avea localizări atipice, una dintre ele fiind în regiunea posterioară a gâtului. Durerile sunt însoţite de tensiunea şi înţepenirea cefei, de limitarea mişcărilor gâtului, de zgomote şi cracmente care pot fi auzite de bolnav şi de cei din jurul lui, precum şi de manifestări clinice specifice maladiei cauzale. Durerea poate fi vie, ascuţită sau moderată. Ea poate persista o perioadă scurtă - ore, zile, una-două săptămâni - sau poate avea un caracter cronic, dacă durează mai multe săptămâni. În general, durerea din cauze mecanice creşte la apăsare şi la efort şi cedează în repaus, în timp ce durerea din inflamaţii se reduce la mobilizarea treptată. Durerile care apar preponderent dimineaţa sunt de natură inflamatorie, iar cele care apar la sfârşitul zilei sunt cele de poziţie. Durerile care persistă toată ziua sunt date de un cancer sau infecţie.

DIFERITE LOCALIZĂRI
Durerile care apar în flexie (de exemplu la aplecarea capului în faţă) arată o suferinţă a vertebrelor inferioare, în timp ce o durere care apare la rotaţia capului - o afecţiune a vertebrelor superioare. Pe de altă parte, durerile din flexie trădează o afectare meningeală, de natură infecţioasă sau hemoragică, în timp ce durerile la extensia capului (la lăsarea capului pe spate) arată o infecţie sau o inflamaţie osteoarticulară. Durerea care iradiază în umăr şi braţ cu amorţeală, înţepături şi scăderea forţei musculare atrage atenţia asupra unei comprimări a nervului, prin spondiloză cervicală, hernie de disc, tumori sau traumatisme. În suferinţele prin suprasolicitare posturală, ceafa e contractată, înţepenită, tensionată, cu noduli sau zone infiltrate, care se intensifică iniţial la atingere, dar cedează la un masaj blând. În cazul traumatismelor apare ameţeală, confuzie, vomă şi cefalee intensă, care nu cedează la nici un tratament. În meningite, starea bolnavului se alterează rapid, el prezintă febră, dureri de cap, sensibilitate la lumină şi de multe ori o erupţie cutanată care nu dispare la presiune. În poliartrita reumatoidă, apare afectarea articulaţiilor mici, cu dureri şi deformări. În cancere, apar semne neurologice şi scădere în greutate, iar în nevralgia Arnold durerea din ceafă este moderată sau intensă, dar oricum persistentă şi  se prelungeşte în zona occipitală, până în creştetul capului, deseori şi cu dureri oculare.

DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL
Diagnosticul este greu de făcut doar pe baza examenului clinic, aşa că vor fi necesare investigaţii radiologice, uneori rezonanţa magnetică, tomografii computerizate, electromiogramă (înregistrarea activităţii musculare), examene de sânge pentru depistarea semnelor de inflamaţie cronică sau infecţie şi dacă e necesar un examen de specialitate la un medic fizioterapeut, reumatolog, neurolog sau ortoped. În orice caz, trebuie să vă prezentaţi  de urgenţă la medic dacă durerea e urmarea unui traumatism, dacă există semne neurologice, dacă apare o durere toracică intensă sau dacă există febră, sensibilitate la lumină şi imposibilitatea flectării bărbiei pe piept.

Tratamentul se începe de obicei prin mijloace conservatoare. Puteţi lua antialgice şi antiinflamatoare şi în primele zile puteţi aplica local gheaţă care scade inflamaţia (în pungi învelite într-un prosop, nu pe piele, pentru 20 de minute, de câteva ori pe zi). Se încearcă adoptarea unor poziţii cât mai fiziologice la lucru şi perioade repetate de odihnă, dar nu prelungite, căci imobilizarea articulaţiei poate creşte durerea. Se mai pot folosi unguente şi geluri cu efect local. După 2-3 zile se încercă aplicarea de căldură locală, care scade contractura musculară: duşuri calde, paturi electice sau alternanţa de rece şi cald.

Se poate masa zona, dar blând, fără mişcări brutale, care în anumite afecţiuni pot fi chiar periculoase şi fără a insista dacă masajul creşte durerea. Medicul vă poate prescrie antialgice mai puternice şi relaxante musculare, infiltraţii locale cu lidocaină sau corticosteroizi, proceduri de fizioterapie (ultrasunete, masaj, exerciţii fizice speciale etc.). La indicaţia lui, puteţi folosi, perioade limitate, un guler de imobilizare sau un dispozitiv de tracţiune cervicală. În unele cazuri (traumatisme, tumori, compresiunea nervilor), este indicat tratamentul chirurgical.  Pentru prevenirea apariţiei durerilor se fac pauze dese din activitate, ţinând capul pe spate, făcând mişcări şi întinderi ale cefei, umerilor, spatelui. Trebuie urmarită ajustrarea scaunului şi folosirea suportului de braţe al acestuia, plasarea ergonomică a monitorului sau bancului de lucru. Nu ţineţi telefonul între cap şi gât atunci când vorbiţi, ci folosiţi mai bine un dispozitiv hands free. Când dormiţi, folosiţi o pernă anatomică sau un mic sul (de exemplu un prosop rulat)  aşezat sub gât. Nu dormiţi cu faţa în jos, căci gâtul nu mai are nici un punct de sprijin.

VERTEBRE. ARTICULAŢII. MUŞCHI
Gâtul este un angrenaj delicat, constuit în jurul celor şapte vertebre cervicale, unite prin nu mai puţin de 37 de articulaţii, acoperite de muşchi, străbătute de vase şi nervi, care realizează circa 600 de mişcări pe oră. Fie că este un laitmotiv al vieţii noastre zilnice, fie că este o durere care apare ocazional, practic fiecare dintre noi a suferit măcar o dată de dureri de ceafă.