Să dispară transpiraţia!

Ar fi anormal să nu transpirăm cănd temperaturile nu au scăzut sub 30 de grade in ultimele săptămăni. Dar cănd cantitatea de transpiraţie este atăt de mare, incăt produce disconfort şi devine stănjenitoare faţă de cei din jur, este semn clar că avem de-a face cu o afecţiune pe care medicii o numesc hiperhidroză sau hipersudoraţie.

Transpiraţia excesivă poate fi o reacţie de apărare in condiţii de expunere a organismului la căldură intensă ori efort fizic prelungit. Dar in cele mai multe cazuri, sudoraţia abundentă este manifestarea unor afecţiuni severe. Prin urmare, inainte de a incepe tratamentul hiperhidrozei, trebuie verificată cauza apariţiei ei. Iar cauza are legătură, in cele mai multe cazuri, cu mecanismul nervos şi cel hormonal, care controlează secreţia sudorală. Hiperhidroza poate fi generalizată sau localizată. Dr Hatami Afshin, medic specialist dermato-venerolog la Spitalul Clinic de Urgenţă "Elias", precizează că hiperhidroza generalizată pe toată suprafaţa corpului apare cel mai frecvent in tulburări neurologice (cu leziuni ale hipotalamusului), in boli endocrine (in special in hipertiroidie), dar şi in hipoglicemie, stări de şoc, consum excesiv de alcool, diabet zaharat, gută sau acromegalie.

Dezechilibrele neuro-endocrine sunt o altă cauză de hiperhidroză generalizată. Aşa se explică de ce aproape toate femeile aflate la menopauză au această problemă.

Axile, palme, tălpi

Sudoraţia abundentă poate fi şi localizată pe anumite zone: axile, palme, tălpi, faţă. In acest caz, ea debutează de obicei la pubertate şi are o tendinţă de regresie după vărsta de 40 de ani. Transpiraţia excesivă la axile este specifică persoanelor emotive. "Stresul neuropsihic este principalul factor declanşator, mai mult decăt o disfuncţie a glandelor sudoripare apocrine de la acest nivel", precizează dr Hatami Afshin. Hiperhidroza axilară este mai accentuată vara şi dispare in cursul iernii.

Hiperhidroza palmară poate fi atăt de accentuată, incăt impiedică activitatea in anumite domenii. Măinile in permanenţă umede pot crea dificultăţi chirurgilor, electricienilor şi tuturor persoanelor care se folosesc de măini in profesia pe care o exercită. Transpiraţia excesivă a palmelor este provocată, in majoritatea cazurilor, de probleme ale sistemului nervos: stres, emoţii. Cănd sudoraţia abundentă apare atăt in palme, căt şi pe faţă, cel mai adesea este semn de hipertiroidie.

Hiperhidroza plantară (a tălpilor) este sursa unui miros urăt, dat de descompunerea bacteriană. "Talpa este afectată de tulburări keratolitice, prin acţiunea germenilor gram pozitiv. De aici şi mirosul neplăcut", explică dr Hatami Afshin. Cănd talpa este afectată de hiperhidroză, ea devine foarte sensibilă la presiunea exercitată in timpul mersului. Mai mult, poate apărea o dermatită de contact la diverse substanţe alergene din incălţăminte (vopsea, lipici). Spălarea frecventă, utilizarea de pulberi absorbante, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a incălţămintei din inlocuitor de piele care impiedică evaporarea transpiraţiei sunt, in această situaţie, o necesitate.

Soluţii

Cănd se constată apariţia hiperhidrozei, primul pas il constituie prezentarea la medicul de familie. După ce va fi informat asupra particularităţilor acestei afecţiuni (momentul debutului, factorilor declanşatori, duratei), medicul va indruma pacientul spre un specialist. Inainte de aceasta, medicul de familie poate cere efectuarea unui set uzual de analize pentru o evaluare mai exactă. Specialistul către care veţi fi indrumat poate fi dermatolog, endocrinolog, neurolog, medic de medicină internă şi chiar psiholog. "In cazul in care originea hiperhidrozei are legătură cu sistemul nervos, psihoterapia poate fi o soluţie. Reflexoterapia este şi ea eficientă in asemenea cazuri", arată dr Hatami Afshin.


Tratamentul se prescrie numai după stabilirea exactă a cauzei hiperhidrozei. In formele generalizate, medicii recomandă anticolinergice de tipul atropinei. Local se poate administra soluţie cu formaldehidă 3%-10% sau acid tanic 2-5%, in soluţie alcoolică, ne spune dr Hatami Afshin. Numai in cazurile foarte grave se efectuează simpatectomie, o intervenţie chirurgicală ce presupune extirparea ganglionilor simpatici T2, T3 şi T4. Simpatectomia este eficientă in 90% din cazuri. In hiperhidroza axilară se poate face o excizie chirurgicală a glandelor sudoripare. O altă variantă de tratament, mai modernă, o constituie injecţiile cu toxină botulinică. Efectul se resimte la şapte zile de la injecţie şi durează, in medie, şase luni.



IONOFOREZĂ. Pentru hiperhidroza măinilor şi picioarelor se poate recurge la o procedură terapeutică numită ionoforeză. Membrele afectate se introduc in bazine cu apă prin care se trece un curent. Procedura nu este dureroasă, pacientul simte doar nişte furnicături. O şedinţă durează 20 de minute. In prima lună de tratament sunt indicate trei şedinţe săptămănal. Ulterior, se efectuează o singură şedinţă pe săptămănă. Aproximativ 70% dintre pacienţi scapă de hiperhidroză după 25 de şedinţe, spune dr Hatami Afshin. Ionoforeza se efectuează numai in cabinetele specializate.


SFATURI. Pentru persoanele cu hiperhidroză, igiena corporală zilnică este foarte importantă, indeosebi cea a măinilor, picioarelor şi axilelor. Este indicat un săpun antibacterian sau cu glicerină. Pentru axile, dr Hatami Afshin recomandă deodorantele antiperspirante fără alcool, iar ca tratament local un unguent pe bază de sulfat de zinc. In cazul unei hiperhidroze plantare, se va purta numai incălţăminte lejeră, din piele, cu ciorapi de bumbac, pentru a asigura o ventilaţie normală a pielii. Persoanele cu hiperhidroză trebuie să evite alimentele condimentate, cafeaua, ciocolata şi alte produse care conţin cofeină.


PARTICULARITĂŢI. Transpiraţia abundentă işi poate face apariţia subit, in infarctul miocardic, creşteri bruşte ale valorilor tensiunii arteriale, comă hipoglicemică la diabetici, in caz de rău de mare. Aşa-numitele transpiraţii reci apar in criza de angină pectorală, in colica renală, biliară, dar şi stări nervoase, frică şi chiar oboseală. Cănd transpiraţiile sunt numai nocturne, ele sunt cauzate de bronşite, reumatism, TBC pulmonar sau cardiopatii.




Ştiaţi că


Efortul fizic sau munca la temperaturi foarte ridicate (in construcţii, metalurgie) stimulează secreţia glandelor sudoripare, cantitatea de sudoare ajungănd chiar şi la 10 litri pe zi.
Â

In palmă se găsesc in jur de 350 de glande sudoripare pe centimetrul pătrat.


Cu căt cantitatea de apă consumată este mai mare, cu atăt mai mare este şi cantitatea de transpiraţie produsă de glandele sudoripare. Â


Printr-un antrenament de forţă se elimină mai puţină transpiraţie decăt in timpul unei alergări.


Pentru o oră de alergare in ritm normal trebuie să se consume in jur de 500 ml de apă.


Apa minerală potoleşte setea mai bine decăt cea de la robinet. Sărurile, sodiul, potasiul, clorul, calciul şi magneziul conţinute de apele minerale sunt elementele chimice pe care organismul nostru le pierde prin transpiraţie.