„Constelaţii” necosmogonice, ca psihoterapie individuală

Ştersul în care trăim este responsabil pentru multe dintre dificultăţile cotidiene prin care trecem. În utlimii 15 ani, metoda „constelaţiilor” s-a dezvoltat ca o alternativă la psihoterapia clasică. Am căutat răspunsuri lămuritoare şi le-am găsit la Claus Kostka, un terapeut german cu 30 de ani de experienţă în domeniu.

■ Jurnalul Naţional: Care ar fi cea mai succintă definiţie pe care aţi da-o pentru metoda “constelaţiilor”?
■ Claus Kostka: Cea mai scurtă definiţie care îmi vine în minte acum ar fi ca metoda “constelaţiilor” este o anumită formă de energie bazată pe dragoste şi care are o anumită direcţie. De multe ori această energie se “răsuceşte” pentru că apar obstacole, şi rupturi în fluxul acestei energii, iar metoda “constelaţiilor” încearcă să desfacă nodurile pentru că energia bazată pe dragoste să poate circula din nou liberă de la o sursă la alta de la o persoană la alta.

■ Există o experienţă personală care a fost punctul de pornire pentru a porni pe drumul pe care vă aflaţi acum?
■ Că psihoterapeut sau că utilizator al metodei “constelaţiilor”?

■ Amândouă.
■ Cu siguranţă, situaţia mea personală cu părinţii nu a fost foarte simplă şi am dorit sincer să devin un asistent social, un om care să ajute oamenii. Din păcate nu ar fi fost posibil, pentru că părinţii m-ar fi rupt în bucăţi. Cred că scopul meu personal că şi experienţa mea personală sunt legate de un moment special, momentul când prin această metodă am avut sentimentul că mă pot simţi în întregime, complet, şi că pot în acelaşi timp să ajut şi alţi oameni. A fost uimitor. A fost ca şi când s-a deschis o uşă către o nouă lume. În acel moment încă nu îmi doream şi nu aveam în intenţie să devin un psihoterapeut. Participăm la şedinţe de grupă şi de pregătire, până când într-o zi unul dintre instructori, o doamnă care aducea cu o “vrăjitoare”, mi-a zis: “Am observat că îţi place acest grup. E adevărat?”. Am spus:“Da”. “Şi vii în acest grup de mult timp”. “Da”. “Bine.Dacă vrei să mai revii , va trebui să-mi prezinţi data viitoare conceptul unui grup al tău. Va trebui să ai 10 participanţi şi ne vom întâlni din nous a îmi spui cum te descurci şi, dacă nu faci această, să nu te mai întorci aici niciodată”. Am total fost şocat. Norocul meu a fost că am avut câţiva prieteni care m-au ajutat să înfiinţez grupul şi aşa a început totul.

■ Şi pentru metoda “constelaţiilor”?
■ În ceea ce priveşte metoda “constelaţiilor”, am avut un prieten care mă tot invită să particip, dar eu nu credeam deloc în această metodă. Credeam că este doar fantezie ciudată de genul mişcării “New Age”. Dar într-o zi m-am hotărât să răspund insistentelor lui de merge, doar ca să văd ce face şi mi-am dat seama că ceea ce vedeam era departe de orice îmi închipuisem că va fi. La vremea aceea, aveam deja 20 de ani de muncă în psihoterapie şi aveam nişte criterii profesionale coerente de evaluare. A fost uiluitor. Şi când mi-am făcut propria “constelaţie” a fost ca o revelaţie să-mi văd părinţii şi toate legăturile încurcate care îi legau. Tatăl meu a fost ofiţer german în Al Doilea Război Mondial şi a fost prizonier de război timp de şase ani, în lagărele sovietice din Siberia. Şi am văzut cum această experienţă l-a împiedicat să fie total prezent cu mine, pentru că o parte din sufletul lui rămăsese blocat undeva în Siberia. Şi am devenit conştientă că aşa va fi mereu. Acea parte din sufletul lui avea să rămână acolo pentru totdeauna.

■ Există o evoluţie între modul în care aţi practicat această metodă la început şi acum, după 15 ani?
■ Da. Există într-adevăr o mare diferenţă. La început, eram într-o foarte mare măsură dependent de părerea pe care le-o făceam oamenilor. Eram foarte preocupat dacă oamenilor le place sau nu ceea ce fac. Încercam să fiu “personajul pozitiv”, cel care rezolva problema. Acum atât de mare încredere în metodă, încât nu mă mai interesează dacă oamenilor le place sau nu ce se întâmplă. Din cauză că “văd” ceea ce “văd” şi trebuie să exprim ceea ce trebuie să exprim. Şi, uneori, soluţia nu este ceea ce oamenii aşteaptă pentru că vin în această experienţă cu tot felul de gânduri. Dar cu cât mă reuşit să mă obişnuiesc mai mult această modalitate de a ajuta oamenii, am devenit şi din ce în ce mai liber în modul meu de a mă exprima şi am devenit din ce în ce mai liber să experimentez mai mult. Uneori am doar o idee foarte vagă despre soluţie şi am nevoie să pun şi întrebări suplimentare persoanelor. Acum în 95 la sută din cazuri aceste exerimente sunt valide. Dar nu a fost de la început aşa.

■ Influenţează dorinţa persoanei de a primi o confirmare a ceea ce gândeşte asupra rezultatului experimentului?
■ Nu. Nu, pentru că în “constelaţie”acţionează o forţă distinctă care poate fi numită Forta-Sufletului. Şi desigur persoană are întotdeauna dreptul să protesteze şiş a spună că “nu, nu este ceea ce cred”, “nu este ceea ce-mi place”, “nu este ceea ce îmi doresc”. Nu este nicio problemă. Dar ceea ce se arata este o soluţie alimentată de această forţă a “sufletului”.

■ Are vreo influenţă nivelul de elevare spirituală sau culturală al persoanei implicate asupra experimentului “constelaţiilor”?
■ Nu. Am putea să spunem cumva că, într-un fel, dacă persoana care încearcă să-şi deseneze “constelaţia” a lucrat asupra sa, asta o poate determina să accepte mai repede şi mai uşor Soluţia care apare. Dar pe de altă parte am avut persoane complet diferite ca vârstă, apartenenta socială sau ocupaţie (un şomer de 18 ani, cineva foarte titrat de 65 de ani sau o femeie de 72 de ani – pensionara) şi nu a existat nicio diferenţă în relevanta rezultatului.

■ Ce rol are aspectul spiritual în “constelaţii”?
■ Cred că se bazează pe faptul că există o forţă mai înaltă şi că pricipala dorinţă a acestei Forţe este să facă Binele să aducă la viaţa Dragostea în existenţa noastră. Dar nu este vorba despre implicarea vreunei şcoli sau a unui sistem de credinţe. Este mai mult ceva universal şi la un nivel care nu poate fi propriu-zis definit.

■ Aţi pomenit de un procent de 5 la sută de “constelaţii” să le zicem “nereuşite”. Care a fost cauza eşecurilor?
■ În cazul acestor 5 la sută, oamenii nu au dorit de fapt să accepte cu niciun chip Soluţia.

■ Care este efectul pe care îl constata asupra oamenilor care şi-au făcut “constelaţia”, la următoarea reîntâlnire?
■ Ceea ce am simţit la reîntâlnirea cu oamenii, a fost sentimentul că avem deja o legătură personală. Chiar dacă nu-mi mai amintesc exact numele său “constelaţia”, această legătură personală există. Şi este o senzaţie foarte frumoasă şi plină de căldură. Şi aceasta revenire are şi o altă semnificaţie:cred că sunt o persoană în care se poate avea încredere. Şi asta este foarte reconfortant.

■ Aţi constatat diferenţe legate de apratenenta culturală sau religioasă a indivizilor, în modul în care ei apelează la această metodă?
■ În general, nu. Dar, ca un exemplu specific, în România Al Doilea Război Mondial şi dictatura lui Ceauşescu sunt adesea teme luate în discuţie. Dacă merg în Franţa, războiul din Algeria devine o temă. În Germania, Al Doilea Război Mondial este o temă de discuţie. Când am fost în SUA, războiul din Vietnam şi cel din Coreea sunt teme importante. Deci se pare că dacă au existat evenimente importante istorice traumatizante în istoria unei naţiuni ele sunt prezente ca temă. Nu am găsit încă nicio diferenţă care să aibă legătură cu religia. Dar nici nu am avut încă ocazia să interacţionez de pildă cu un musulman fundamentalist sau cu un evreu. Poate că evită să vină tocmai din cauza condiţionării religioase.

■ Aveţi un discipol sau un ucenic?
■ Nu. Nu încă. Dar intenţionez că peste două săptămâni să încep un stagiu de pregătire în metoda “constelaţiilor”. Acest modul de pregătire a primit deja aprobarea asociaţiei de profil. După ce vom încheia cursul, vom vedea mai departe.

■ Mulţumesc.