Tendinita achiliană

Tendinita achiliană (inflamaţia tendonului achilian) este o leziune de suprasolicitare foarte frecventă, caracterizată de inflamaţie şi durere la nivelul tendonului achilian. Medicul Sebastian Diaconescu, specialist în recuperare medicală la Institutul de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti, explică pe larg simptomele acestei afecţiuni, dar şi modul în care puteţi scăpa de neplăcerile caracteristice.

De asemenea, medicul Sebastian Diaconescu împreună cu kinetoterapeutul Eugen Caracaş de la Ambulatoriul aceleiaşi instituţii medicale, vă oferă câteva exerciţii care ar trebui efectuate pentru a atenua durerile cauzate de tendinita achiliană.

CAUZELE AFECŢIUNII
Tendonul achilian este cel mai mare şi cel mai puternic tendon din corpul uman. El face conexiunea dintre musculatura posterioară a gambei şi osul calcaneu, putând rezista unor greutăţi de până la 600 de kilograme.

Leziunile tendinoase sunt cel mai frecvent asociate cu impactul repetitiv de încărcare a tendonului din timpul alergării şi al săriturilor. Cei mai afectaţi sunt bărbaţii activi de vârstă medie şi sportivii de performanţă (alergătorii).

Afecţiunea poate fi cauzată de o serie de factori, printre care se numără:
n) erorile de antrenament la sportivi (creşterea bruscă a distanţei sau a intensităţii antrenamentului, reluarea prea rapidă după o lungă perioadă de inactivitate, alergarea pe teren denivelat/pantă/scări); n stretching inadecvat înainte şi după exerciţiile de mare impact;
n) problemele posturale (picior plat);
n) încălţămintea necorespunzătoare (rigidă, uzată), care suprasolicită tendonul achilian;
n) musculatura posterioară a gambei şi a întregului membru inferior cu flexibilitate diminuată.

Tendinita achiliană se diagnostichează în urma examinării fizice sau imagistice, mai spune medicul Diaconescu, care precizează că radiografiile, ecografiile sau RMN-ul au şi rolul de a exclude alte patologii.

TRATAMENTUL ADECVAT
În cazul inflamaţiei tendonului achilian, medicul sfătuieşte repaus relativ, masaj cu gheaţă de mai multe ori pe zi, dar şi tratament cu medicamente antiinflamatorii. Specialistul în recuperare medicală avertizează că nu se fac infiltraţii în zona tendonului achilian.

De asemenea, trebuie:
n) să se evite pantofii rigizi care pun tendonul achilian în tensiune sau cei care irită/produc frecarea tendonului achilian;
n) să poarte pantofi sport, adaptaţi arhitecturii fiecărui picior;
n) să poarte înălţătoare plantare-talonete (dacă este cazul, de exemplu, picior plat);
n) să efectueze stretching al musculaturii posterioare a gambei şi al tendonului achilian (30 de secunde, de mai multe ori/zi, înainte şi după activitate fizică);
n) să facă stretching unor segmente ale membrului inferior (cvadriceps, flexorii coapsei, ischiogambieri).

EXERCIŢII RECOMANDATE
Tonificarea musculaturii posterioare a gambei face tendonul achilian mai puţin susceptibil la leziuni de suprasolicitare. Oricum, aceste exerciţii nu se fac până când pacientul nu este asimptomatic de două-trei săptămâni, afirmă medicul Diaconescu. "Aici includem ridicările pe vârfuri (ar fi ideal ca aceste exerciţii să fie efectuate la început în piscină şi apoi în sala de gimnastică), flexiile din gleznă contra unei benzi elastice, exerciţii cu greutăţi".

Sebastian Diaconescu afirmă că un pacient care suferă de tendinită achiliană nu trebuie să stea imobilizat la pat, ci trebuie să efectueze o serie de activităţi în limita durerii: înot, mers sau alergare în apă, bicicletă, mers normal, alergare uşoară.

Specialistul consultant al Jurnalului de sănătate susţine că pacienţilor cu vârsta de până la 35 de ani le este recomandat tratament nonoperator patru-şase luni, dacă simptomatologia nu se înrăutăţeşte semnificativ. După acest interval, medicii iau în considerare intervenţia chirurgicală.