În ultimii ani, în sfârșit, aș spune, romanul românesc contemporan a început să fie din nou la modă. Și nu doar printre cititori, cât în rândul scriitorilor. Sunt câteva voci remarcabile pe care e păcat să nu le citim.
Copiii lui Marcel, roman scris de Ema Stere, este povestea unei tinere de 28 de ani care crede că şi-a găsit vocaţia cînd renunţă la jobul într-o corporaţie şi decide să plece la ţară, să facă agricultură. O însoţesc iubitul ei, Matei, şi vărul acestuia, Francisc. Împreună găsesc o fermă de închiriat, într-un sat din judeţul Buzău, şi pun bazele unei comunităţi ciudate. Descoperă istoriile locale, dintre care cea mai atrăgătoare este, fără îndoială, cea a dispariţiei lui Marcel Serebreakov – fost copil-minune şi spirit protector al întregii lor aventuri. În numele lui, se trezesc antrenaţi într-un carusel de întîmplări stranii, teorii ale conspiraţiei şi fenomene paranormale.
Exorcizat este romanul de debut al lui Radu Găvan. Cartea a intrat în forţă în lumea literară din România, fiind premiat şi apreciat, însă şi criticat pentru violenţa excesivă sau pentru temele tabu abordate.
Pornind de la experienţele autorului, Exorcizat spune povestea întunecată a unui tânăr agent imobiliar. Într-un Bucureşti sumbru, înconjurat de diavoli cu chipuri de oameni, protagonistul duce o existenţă mizeră. Rătăcit într-o lume pe care nu o înţelege şi la care nu se poate adapta, tot ce îşi doreşte este o viaţă decentă şi puţină afecţiune, însă, uneori, preţul plătit poate fi uriaş. Alături de singurul său prieten, demonicul Victor, întâlneşte tot soiul de personaje pestriţe – gangsteri, prădători sexuali, oameni de afaceri fără scrupule şi alţi monştri ai subteranei bucureştene. Încetul cu încetul, tânărul nostru îşi pierde inocenţa. Iadul e aici, în noi şi printre noi. Un roman controversat, plin de forţă, halucinant şi violent, străbătut uneori de o sensibilitate surprinzătoare şi un umor negru irezistibil.
Apropierea Trei poeţi români fac un legămînt: fiecare va călători prin lume timp de cinci ani, în căutarea izvoarelor Poeziei. Acesta este punctul de plecare al unei poveşti în care biografiile celor trei se transformă pe nesimţite din realitate în ficţiune. Personajele, recognoscibile, scapă mereu din mîna cititorului, modificîndu-şi traseele şi profilul, camuflîndu-se cu abilitate. Cînd firele par unite, o bruscă răsturnare de situaţie schimbă radical perspectiva. Alte istorii trec în prim-plan – emigrare, legături adulterine, călătorii în căutarea marii iubiri, poveşti de dragoste adevărată... Autorul, Marin Mălaicu-Hondrari cultivă arta suspansului într-un roman de dragoste în care nu există personaje secundare.
Cartea Reghinei Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală. Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură. Narațiunea e densă, stratificată în episoade ce construiesc o viziune etnografică a marilor evenimente din viață (în definitiv, suntem în spațiul lui Rebreanu): o șezătoare, un pețit, o nuntă, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rușinea, frica, prima bătaie primită de la soț, primul copil, următorii până la doisprezece. Viața unei femei, așa cum a fost ea. Cititorul va întâlni cu emoție, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-nțelege realitatea: orășelul Văralia, unde se petrec întâmplările din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia ținutului Macondo și din dramatismul vieții oamenilor în comitatul Yoknapatawpha, rămânând totuși un spațiu unic, nemaiîntâlnit, descris de autoare cu o iubire nesfârșită.
Ultima recomandare de astăzi este O vară cu Isidor. O fetiță de 13 ani din București se hotărăște să-l salveze pe condorul Isidor, cel mai bătrîn locatar de la Zoo Băneasa, după ce vede la televizor știrea despre moartea cimpanzeului, veteranul de pînă atunci al grădinii. Dar ce te faci cînd reușești să eliberezi o pasăre care nu mai știe să zboare? Fetița aduce condorul acasă, unde îl ascunde o vreme, și descoperă lucruri fascinante despre el. Apoi cei doi fug împreună la Sinaia. La munte, în locul care seamănă cu casa de demult a condorului, ea speră să-l învețe să zboare din nou și să-l elibereze cu adevărat, în timp ce legătura dintre ei devine tot mai puternică. Nu e doar o poveste pentru copii sau adolescenți, ci e o poveste despre prietenie, libertate, visuri, potrivită la orice vârstă.