„O persoană supraponderală, de exemplu, care a experimentat un abuz în trecut poate păstra kilogramele în plus pentru a-i ține pe ceilalți la distanță. Sau poate că nu a existat un abuz propriu-zis, dar poate că a fost înșelată, rănită într-o relație anterioară. În acest caz, ca și în multe altele, aceste kilograme vin la pachet cu senzația de protecție. Pentru o mai ușoară înțelegere - evidențiază Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută și autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023) - voi expune povestea unui caz specific. Povestea te va ajuta să înțelegi mai bine acest «beneficiu»” al kilogramelor în plus.
Tensiune și anxietate
Să-i facem loc! „Ca mulți copii din generația ei, Karla (numele e fictiv, evident) a crescut cu un tată alcoolic și abuziv. Îmi povestește că atmosfera din familia sa era impregnată de multă teamă și tensiune, dar și cu unele momente de conectare. O rog să îmi explice cum arătau acele momente și îmi spune că se întâmplau mai ales atunci când tata nu consuma alcool sau consuma, dar era binedispus. Își amintește că era mult zgomot care însoțea această conectare. Nu știau să trăiască bucuria cu adevărat. Era un amestec de tensiune și anxietate. Acelea erau și clipele în care mâncau împreună, dar, mai ales, cele în care era multă abundență la masă. Îmi relata ea că probabil se întâmpla în zilele de salariu sau aproape de ele”.
Teama de a fi femeie
Pe același făgaș: „O întreb ce simte acum, când îmi povestește. Teamă, frică… Începe să plângă. Își dă seama că și acele momente de așa-zisă bucurie erau însoțite de o senzație constantă de teamă. Oricând se putea întâmpla ceva rău. Astăzi, îi este dificil să lege o relație de lungă durată. Îi e teamă să fie femeie, cum spune ea. Adică se teme să se lase în voia unei relații, să devină vulnerabilă, să se conecteze profund emoțional cu un partener. Conectarea înseamnă pericol, tensiune, teamă, poate chiar agresivitate. Așa cum simțea în relația cu tata. Tânjea, era însetată să fie fetița tatei, dar era atât de dureros ce se întâmpla acolo, încât nici nu îndrăznea să se apropie. Apropierea o curenta, ca și cum ar fi băgat un deget în priză. Așa că a preferat să păstreze distanța. Și asta face și azi. Păstrează distanță cum poate ea mai bine. Inclusiv prin kilograme acumulate în plus”.
Falsa protecție
Care ar fi rezolvarea acestui impas psihologic - pentru că este un blocaj ce ține de resorturile psihice ale omului, nu? Psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu e promptă: „Pentru a fi vindecată trauma, trebuie să se lucreze direct cu ea. Nu rezolvi nimic dacă ignori semnalele clare, dacă bagi gunoiul sub preș - cum se spune. De fapt, nici nu poți face asta la nesfârșit fără a nu-ți face rău. Iar kilogramele în plus vor pleca și vor reapărea constant, ori de câte ori e nevoie de ele. E ca un joc de ping-pong. Sunt date puțin la o parte, pentru ca apoi să fie cu disperare puse la loc. Totul pentru o falsă protecție”.
Specializată în terapia traumei
Ancuța Coman-Boldișteanu este psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”, cu o experiență de peste șapte ani în lucrul cu persoanele care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea și cu propriul corp, fiind specializată în terapia traumei, a atașamentului și în terapie relațională. Face parte din echipa de formatori a Institutului de Terapie Familială și Practică Sistemică „Areopagus" din Timișoara și este autoarea cardurilor terapeutice Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?
„O persoană supraponderală care a experimentat un abuz în trecut poate păstra kilogramele în plus pentru a-i ține pe ceilalți la distanță.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
„Kilogramele în plus vor pleca și vor reapărea constant, ori de câte ori e nevoie de ele. E ca un joc de ping-pong. Sunt date puțin la o parte, pentru ca apoi să fie cu disperare puse la loc.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută