Actorul Constantin Tănase, cel ce reiese din fotografii și notițe

Vă veți întreba cum arăta marele comic Constantin Tănase, în viață fiind. Chiar dacă s-au împlinit 70 de ani de la dispariția sa, sufletul lui Tănase, umbra lui de geniu, se simte în texte și fotografii. În notițele lui zilnice îngrămădite cândva în buzunarul plin. Am avut bucuria să le consult la Muzeul Județean Vaslui. După ce le vezi, îți dorești și mai mult să-i descifrezi alura, înfățișarea, comportamentul. Să simți în aer geniul lui Tănase! Sufletul său să-ți respire în ceafă. E ceea ce-ți poți dori de la o asemenea celebritate. Nu ai cum să nu vrei să simți, ori măcar să-ți închipui în carne și oase un așa mare artist, atât de simpatic. Ai vrea să-l atingi de departe pe Tănase ori măcar să-ți intre în minte textele cupletelor lui. Să-i simți pătrunzimea ochilor senini. Verzi. {tiați că erau verzi? Nu se vede asta în fotografii. O știm însă din înscrisurile din pașaportul său. Să-i asculți tunetul vocii, alteori drăgăleșenia pițigăiată a cupletului. Am fi vrut să-l vedem în carne și oase cum lovește cu piciorul mingea de fotbal, la începutul unui cuplet sau al unui meci de fotbal, așa cum îl vedem într-o fotografie. Să strănute, să tușească, să râdă cu gura până la urechi. Poate chiar să și plângă. Să-l vedem cum se machiază în cabină, cum îl zărim în altă ilustrată. Cum ține în palma tremurândă cu degetele ca niște pernuțe manuscrisul unui nou cuplet. Să-l vezi cum coboară din tren obosit, în gara înfundată de zăpadă, în plin turneu, la Adjud. Dar n-am găsit decât scurte descrieri ale lui Tănase. Era potrivit de înalt, radios. Pe stradă era serios, se oprea la trecătorii care-l recunoșteau, dar nu împărțășea neapărat voioșia celorlați. Așa cum povestesc cei care l-au cunoscut. Nu prea slab, nici prea gras, puțin iute. Glas ușor pițigăiat. Dar îl putem foarte bine studia pe Tănase împreună cu dumneata, cititorule, din fotografii. Priviți-le în timp ce citiți acest text. Mai întâi un carnețel cu notițe personale. Un scris pretențios, de om cumpătat, pretențios la detalii. Capetele literelor sunt rotunjite voit în rondeluri de cuvinte, ceea ce exprimă o personalitate puternică a unui om cu simț artistic și al ordinii.

Ochii verzi și pălăria într-o parte, nasul...potrivit?

În fotografia făcută în 1940, în Cairo, se vede burtica revărsată. Pune un deget apăsat pe șeaua cămilei, iar pălăria de safari e aplecată șmecherește într-o parte. Comentăm doar fotografiile în care Tănase apare în ipostaze mai deosebite. I se vede corpul scurt, parcă mai scurt decât al soției ce se odihnește pe cămila tupilată mai jos.
Din notițele sale deducem și cam cum arăta curba unui turneu. Dinspre București la Brăila, Galați, Tecuci, Bârlad, Huși, Vaslui, Iași. Apoi trecea actuala granița (între 1918 și 1940 ea nu exista) peste Prut și dădea spectacole la Chișinău. După care se întorcea la Iași, apoi Botoșani, și trecea și în actuala Ucraina, la Cernăuți. Apoi din nou la Roman, Piatra Neamț, după care traversa munții, spre Timișoara. Trenul avea trei vagoane și pe el scria “Turneul Companiei C. Tănase” Avea compartimente multe, în care intra și o parte din recuzită. Iarna, Tănase își trăgea deasupra paltonului o căciulă sănătoasă, pentru că, de multe ori din cauza troienelor, trenul se împotmolea. Într-o fotografie cu trenul lui Tănase, actorul se poate vedea în mijlocul celor coborâți din vagoane. Într-un colț, un posibil comerciant de vin fiert sau poate de bragă. Are o carafă mare din tablă, însă paharele nu se zăresc nicăieri. În fotografia făcută în 1939, în mai, la Cairo, Egipt, mulți dintre actori poartă tradiționalele capele, cipilici cilindrice, arăbești, Tănase se descoperă și-și ține pălăria safari în mână. Fetele din trupă, deosebit de elegante, au haine deschise la culoare. În fața și în jurul lui Tănase stau frumusețile sclipitoare ale trupei. E posibil ca fotografia să fi fost făcută de un fotograf al locului: O. Choderi. Aproape de Tănase, fiul său, Radu. Într-o altă fotografie, în fața Jockey Club, iarăși poartă pălăria șugubăț într-o parte. Cravata e prinsă de cămașă. Mai jos, e într-o poză pe al cărei verso scrie: “Domnul Tănase deschide machul (meciul - n. red) Ziariști - Cărăbuș“. Din gaura de la guler îi atârnă un lanț, acolo pare să sălășluiască un ceas. În alta i se văd dinții de jos, din mijloc, încălecați puțin. Părinții săi nu ar fi avut oricum bani și nici nu erau pe atunci proteze pentru corectarea lor. Lobii urechilor mari, sprâncene groase, gura potrivită și nasul ușor masiv. Apropo de nas și de legendele care circulau. Se spunea că întâi apărea nasul, și abia după aceea Tănase. În pașaportul artistului, odată cu chipul său sunt descrise și “caracteristicile” sale. La 57 de ani, un pașaport cu care să umble “în Europa”, cum scrie în act. Talie înaltă, părul cărunt, sprâncene castanii, ochii verzi, gura și nasul potrivite (!?), fața ovală. Tenul smead. Ați reținut, nasul potrivit. Probabil fiind făcut când Tanase era deja un nume uriaș, funcționarul de la pașapoarte nu a îndrăznit să treacă “mare”. Sau măcar masiv. Să vedem tot din pașaport, pe unde a circulat spiritul său cărăbușean. 16 mai 1938 - ieșire din țară pe la Constanța. Vapor, direcția...? Dăm pagina, Istanbul, vama Galata. A stat șase zile, pentru că a reintrat în țară pe 22 mai. Apoi pe 10 noiembrie același an, 1938, vedem o viză cu caractere slavone. Izlaz. Rakek, fosta Yugoslavie. Ambele cuvinte, Izlaz și Rakek, le-am găsit pe google legate de Slovenia. Apoi, în februarie 1939, găsim o viză de Franța. O viză probabil pentru a vedea o revistă la Paris în febra războiului. Însă, chiar și așa, ocupat până peste cap, cu România în prag de război, cu spectacole peste spectacole, Tănase își găsea timp să ajungă și la piață. În carnet își notase ce trebuie cumpărat: castraveți, pepeni verzi, cartofi, fasole, ridiche, morcov, lucernă (probabil pentru animalele pe care le ținea în curte) și altele.

Cu bastonul și cățelul lângă el

În altă fotografie i se observă unghiile lunguiețe. {i iarăși pălăria aranjată șugubăț. Într- o altă poză, îmbrăcat în țăran, i se zăresc degetele scurte, buzele groase și părul răsfirat. Într-alta, bocancii scâlciați și fruntea încrețită deasupra nasului, iarăși un început de burtică, lobii urechilor mari. În altă fotografie, cu un copil pe masă, îi sclipește chelia lată. Îi recunoști brațele scurte, trunchiul îngust, urechea puțin clăpăugă. Are și o poză pe scara vaporului, în alta e pe scări, în fața unei clădiri. Are o figură gravă, ține pălăria în mână, iar pardesiul e descheiat. Lângă vaporul Transilvania, de asemenea, e cu șapca într-o parte, cu gulerul ridicat și mâna soției, protectoare, pe umăr. În altă fotografie cu militari, un cățel îl linge pe palme, semn că iubea și îl îndrăgeau animalele. În alta stă pe terasa unei berării, iar chelnerul zâmbește fericit că i se face onoarea să apară în aceeași fotografie cu Maestrul. Lângă Tănase, pe marginea scaunului, e așezat un baston. Artistul e cu pălăria pe cap și un ziar în mână, halba goală fiind ceva mai departe. În poza dintr-o piesă, Tănase e cu un acordeon, pozează cu un zâmbet larg. Ușor dințos, cu păr lunguț, ondulat. Până și în spectacol pălăria e într-o parte. În fotografia luminată contre-jour cu chipul său acoperit de pălărie se vede bărbia pronunțată și nasul ușor coroiat. Fruntea e încercănată deasupra părții superioare a nasului. Ochii îi strălucesc mai în toate instantaneele. Iată și o pictură de-a sa - capul lunguieț, ușor lățit pe lateral, în partea lobilor urechilor. Aici, în pictură, are ochi albaștri, însă în pașaport sunt certificați: verzi. Tot în pictură: buze groase, sprâncene masive, arcuite, nări mari, nas gros coroiat. Încă o fotografie din spectacol, travesti, în costum de femeie. I se vede iar punctul din bărbie. Un semn al masculinității sale pronunțate. {i o ultimă poză veche, unde stă cu mai mulți pe scaun, cu capul dezgolit. În multe fotografii femeile ce îl însoțesc poartă nenumărate inele. Am făcut acest exercițiu de admirație dintr-un motiv simplu. Din dragoste pentru omul Tănase, pentru că n-ai cum să nu-l îndrăgești. {i atunci când îl îndrăgești ca pe un membru al familiei nu ai cum să nu-i treci în revistă toate trăsăturile fizice. Dacă am fi putut, l-am fi sărutat pe frunte pe Tănase cel viu. O facem doar ascultând cupletele sale meseriașe.