Prin această serie de patru filme, Institutul Cervantes din București se alătură recunoașterii și omagierii academice a figurii acestui interpret proteic, chipul și vocea cinematografiei spaniole din ultimele șase decenii. Ciclul de filme, selecționat de José Sacristán însuși, se concentrează pe momentul istoric în care filmele respective au fost realizate, rolurile interpretate de îndrăgitul actor demonstrând profundului său pact artistic cu cinematograful, văzut ca instrument de dialog social și ca reflectare a dialogului cu patru generații de cineaști alături de care și-a împlinit destinul. Întreaga opera a lui José Sacristán, care a regizat, de asemenea, trei lungmetraje și mai multe producții de teatru, ne permite să aruncăm o privire asupra modului în care cinematografia spaniolă a răspuns cerințelor de dialog social și estetic din cultura spaniolă.
Cariera profesională vastă și de succes a lui José Sacristán a fost recunoscută prin nenumărate de premii, printre care două Premii Conchas de Plata la Festivalul de Film de la San Sebastian, trei Premii Sant Jordi pentru Film, trei Premii Feroz, un Premiul José María Forqué și cinci Premii Fotogramas de Plata, printre multe altele. În 2001, a primit Medalia de Aur pentru realizări deosebite în Artele Frumoase, iar în 2011, Asociația Criticilor de Film din Argentina i-a acordat Premiul Onorific Condor de Plata pentru întreaga carieră. Un an mai târziu, a primit Premiul Goya pentru cea mai bună interpretare masculină în rol principal pentru rolul său din filmul lui Javier Rebollo, El muerto y ser feliz (Să mori și să fii fericit), pentru care a fost recompensat și cu a doua Concha de Plata.
Vocea sa inconfundabilă și capacitatea de a întruchipa o multitudine de personaje fac din el unul dintre cei mai importanți protagoniști din istoria actoriei în Spania, el fiind o prezență constantă în film, teatru, teatru musical și televiziune.
PROGRAM:
# Vineri, 4 februarie: Asignatura pendiente / Treburi neterminate (1977), de José Luis Garci
Filmul, povestea a doi tineri care se reîntâlnesc după ce au fost iubiți în adolescență și ajung să aibă o relație sentimentală ascunsă din pricina regimului franchist, arată o serie de prime reflecții asupra problemelor morale grele ale lungii perioade de dictatură. Interpretarea avocatului care îi apără pe deținuții sindicaliști de către Sacristán ilustrează angajamentul multor contemporani ai săi în favoarea democrației. Mai mult, încărcătura sa sentimentală și emoțională face un soi de bilanț al tarelor lăsate de dictatură asupra mentalităților, într-un dialog interesant în întâlnirea cu Elena – interpretată de Fiorella Faltoyano –, un breviar de amintiri și moșteniri pe care Sacristán îl folosește magistral.
# Vineri 11 februarie: Un hombre llamado Flor de Otoño / Un bărbat numit Floare de toamnă (1978), de Pedro Olea
Filmul, a cărui acțiune este plasată în timpul dictaturii lui Primo de Rivera (1923-1930), este povestea lui Flor de Otoño, un burghez anarhist cu viață dublă: una de avocat și alta de travestit într-un cabaret din Barcelona acelor ani. Nu e necesară o analiză aprofundată pentru a recunoaște în această povestire istorică de la începutul secolului o revendicare clară a protestului politic împotriva dictaturii, dar și un sprijin pentru reprezentarea publică a altor sexualități, interpretarea protagonistului de către Sacristán fiind una dintre primele imagini ale unui personaj homosexual din cinematografia post-franchistă.
# Vineri, 18 februarie: El muerto y ser feliz / Să mori și să fii fericit (2012), de Javier Rebollo
Road movie-ul lui Javier Rebollo, plasat în Argentina, urmărește un asasin bolnav care își petrece ultimele zile însoțind o tânără femeie și fugind de un urmăritor care vrea să-l aresteze. În acest caz, interpretarea lui Sacristán creează un personaj credibil și dur, a cărui umanitate este țesută din dilemele morale ale profesiei sale, dar care reușește să impresioneze prin asumarea pe care o aduce cursei sale spre moarte. Rareori s-a văzut un rol atât de emoționant precum cea a lui Sacristán în acest film, mereu aproape de tinerii autori ai cinematografiei spaniole din acest nou secol, cum ar fi Javier Rebollo.
# Vineri, 25 februarie: Un lugar en el mundo / Un loc în lume (1992), de Adolfo Aristarain
Aceste este unul dintre filmele care, fără îndoială, au marcat o întreagă generație de idealiști, reluând poveștile de răzbunare și nostalgie, posibilitățile de a schimba lumea, și mai ales, loviturile perfide ale lumii capitaliste. Poate că, în ciuda faptului că este o poveste spusă din și în Argentina, filmul a fost pe placul unui mare număr de spectatori din alte zone, care s-au recunoscut în ea. Personajul Andrada, interpretat de Sacristán, evoluează de la profilul unui simplu geolog la cel al unui specialist trimis într-o misiune care va schimba pentru totdeauna lumea protagoniștilor. E urmărită, de asemenea, participarea protagonistului la viața unei familii care vrea să schimbe legile mediului rural, o serie de personaje pe care Sacristán le îndrăgește atât de mult.