Regele Mihai va rămâne o figură emblematică pentru istoria zbuciumată a României, cu coloana vertebrală neîncovoiată de vremuri, iar prin moartea sa se încheie ultima filă din cel de-al Doilea Război Mondial, a afirmat marţi fostul premier Adrian Năstase, preşedinte al Fundaţiei Europene Titulescu.
"Se încheie astăzi ultima filă din al Doilea Război Mondial, se încheie şi o etapă din războiul rece, dar mai ales se încheie una din opţiunile care ar fi fost posibile după 1990. Acum, când lucrul acesta nu mai este posibil, unii se întreabă cum ar fi fost... Regele Mihai va rămâne o figură emblematică pentru istoria zbuciumată a României din ultimul secol, cu suferinţa imprimată pe faţă, cu voce molcomă, de poveste, dar cu coloana vertebrală neîncovoiată de vremuri", a scris Năstase pe blogul personal.
Fostul premier a aflat la Shanghai despre moartea Regelui Mihai, odată cu care "se încheie (sau începe) o legendă".
"O figură emblematică a destinului românesc timp de un secol, cu dictaturi, cu război, cu camarilă, cu legionari, cu sovietici, cu comunişti, cu o familie complicată. Spectator, multe decenii, din Elveţia, dar implicat de alţii, inevitabil, în jocuri politice. L-am cunoscut, mai întâi indirect, prin tatăl meu, care, şi el, a învăţat la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu şi care îmi vorbea despre un personaj retras şi timid. Cu ocazia primei vizite pe care a efectuat-o în România, m-am ocupat, ca ministru de externe, de stabilirea măsurilor organizatorice necesare, stabilind legătura cu Ministerul de Interne. Îmi vin în minte însă, mai ales, contactele pe care le-am avut în perioada in care am condus guvernul. Nu pot uita naturaleţea cu care a acceptat să ajute eforturile derulate pentru intrarea în NATO şi derularea negocierilor cu UE. În acest sens, a acceptat să ajute la promovarea intereselor româneşti pe lângă familiile regale din monarhiile europene. Nu pot să uit nici faptul că la iniţiativa mea de a repatria osemintele regelui Carol al II-lea, tatăl său, pentru care avea - pe bună dreptate - o aversiune personală, a acceptat acest demers, înţelegând că şi acea perioadă (cu bune şi cu rele) face parte din istoria României. Aşa cum nu voi uita discursul său din Parlamentul României, la împlinirea vârstei de 90 de ani şi mai ales ultima frază pe care a rostit-o atunci. Una din amintirile mele cele mai dragi este însă momentul în care, în 2003, a urcat pe scena Operei române pentru a-mi înmâna titlul de 'Om al anului'. (...) Dumnezeu să-l odihnească!", a încheiat Năstase.