Creșterea economică a fost nesemnificativă în 2024 - de 1,4% - în scădere față de cea din 2023 - 2,4% -, iar estimările arată o revenire modestă în 2025, la 2,5%, și 2,9% în 2026. Investițiile străine directe sunt insuficiente, iar rata demografică negativă accentuează vulnerabilitatea pieței muncii. Între timp, inflația - 5,5% în 2024, cu o ușoară scădere prognozată pentru 3,9% în 2025 și 3,6% în 2026 - rămâne un factor de stres economic. Datoria publică a crescut la 52,2% din PIB, cu estimări de 56,1% în 2025 și 59,7% în 2026, punând presiune pe sustenabilitatea finanțelor statului. La sfârșitul lui 2024, deficitul bugetar a explodat, ajungând la 8,65% din PIB conform metodologiei naționale „cash” și 9,3% din PIB conform metodologiei ESA. Anul acesta actualul guvern încearcă să reducă deficitul la 7% din PIB, însă măsurile necesare riscă să genereze instabilitate politică și socială. Fără reforme structurale, creșterea economică - și așa firavă - e departe de a putea acoperi dezechilibrele macro. Deficitul bugetar actual obligă la o consolidare fiscală urgentă, dar aceasta trebuie să fie inteligentă, nu brutală.
În paralel, alegerile prezidențiale în plină desfășurare prevestesc o posibilă criză politică profundă. Guvernul actual, prins între necesitatea unor măsuri fiscale drastice și presiunea populistă, riscă să se prăbușească aproape indiferent de cine anume va fi ocupantul de la Cotroceni. Totodată, extremismul naționalist câștigă teren, promovând o direcție izolaționistă ce pune în pericol apartenența României la UE și NATO.
Dar alegerile din aceste zile nu sunt doar despre cine va ocupa Palatul Cotroceni, ci sunt mai ales despre viitorul economic și geopolitic al țării. România este pe muchie de cuțit, spuneam, iar fiecare decizie luată va influența parcursul său pentru ani de zile. Nu mai este timp pentru măsuri temporare sau pentru compromisuri populiste.
Pentru o familie obișnuită, o criză economică înseamnă prețuri mai mari la alimente și la utilități, rate bancare sufocante și o incertitudine constantă privind locul de muncă. O mamă care își face calculele la supermarket observă cum coșul de cumpărături devine tot mai scump, iar salariul își pierde din puterea de cumpărare. Un antreprenor care a investit într-o mică afacere se confruntă tot mai des cu taxe imprevizibile și cu o piață instabilă, unde consumatorii sunt tot mai reticenți să cheltuie. Companiile mari își amână planurile de extindere, unele chiar se restrâng sau își îngheață operațiunile, iar investitorii străini privesc România cu scepticism. O fabrică de componente auto își va reduce producția din cauza scăderii cererii externe, iar sute de angajați pot fi aruncați în șomaj. În agricultură, fermierii se luptă cu costuri de producție ridicate și subvenții insuficiente, în timp ce supermarketurile importă produse mai ieftine din alte țări. Un profesor universitar își vede studenții tot mai captivați de discursuri populiste, în timp ce un medic dintr-un spital public se confruntă cu lipsa fondurilor pentru echipamente esențiale. Apoi, pentru fiecare cetățean, criza politică înseamnă instabilitate și lipsă de încredere în viitor. Și toți cei de mai sus vor o schimbare în bine, cine însă le-o va aduce?
Și mai grav este impactul asupra credibilității economiei. România riscă să fie percepută ca o țară instabilă, unde investițiile sunt nesigure și unde deciziile politice sunt dictate de populism, nu de rațiune economică. Dacă această oportunitate este irosită, consecințele vor fi severe.
Viitorul președinte trebuie să provoace guvernul - oricare va fi să fie acesta - să ia măsuri curajoase pentru reducerea risipei bugetare, îmbunătățirea colectării veniturilor și stimularea investițiilor private. Digitalizarea administrației și o strategie clară de atragere a capitalului străin sunt esențiale pentru redresare. Pe plan politic, stabilitatea guvernamentală va fi esențială pentru evitarea unui blocaj instituțional. Mai presus de orice, trebuie prezervat tot ceea ce a câștigat România prin calitatea ei de țară europeană, membră a UE.
Viitorul președinte nu va avea luxul compromisurilor: va trebui să acționeze decisiv pentru a stabiliza economia și a proteja democrația. Viitorul președinte trebuie să fie un factor de echilibru, capabil să mențină un guvern funcțional și să contracareze forțele extremiste care amenință parcursul european al țării. România nu își permite să devină o victimă a măsurilor nesustenabile și nici o națiune izolată, cu un discurs suveranist toxic ce o alienează în raport cu partenerii strategici și care descurajează investițiile. Criza politică poate fi evitată doar prin consolidarea democrației și prin respingerea discursurilor și personajelor extremiste.
România trebuie să aleagă stabilitatea și nicidecum haosul, o economie funcțională și nu un stat vulnerabil, parcursul european și nu o derivă periculoasă. Cel pe care-l alegem acum va fi cel care va trasa (sau nu) această direcție. Mai mult ca oricând, vom face acum alegerea care va decide ce viitor vom avea.