Alegerile anticipate au fost convocate de Macron în urma înfrângerii zdrobitoare suferite de partidul său, Renouveau, în alegerile pentru Parlamentul European. Adunarea Națională (RN), condusă de Jordan Bardella, a obținut 31.5% din voturi, în timp ce partidul lui Macron a obținut doar 15.2%, iar în acest context, alegerile legislative au devenit o alegere între două extreme politice, reflectând diviziunea profundă din societatea franceză.
Sistemul electoral francez, majoritar în două tururi, a fost conceput pentru a preveni accederea extremelor la putere prin formarea de coaliții între partidele mainstream. Cu toate acestea, actuala situație prezintă o provocare unică, cu RN și Noul Front Popular (NFP) disputându-și întâietatea, în timp ce Ensemble, partidul de centru care îl susține pe Macron, se află într-o poziție dificilă, având o medie de doar 21.5-22% în sondaje.
Decizia lui Macron de a convoca alegeri anticipate, fără consultarea consilierilor sau a miniștrilor săi, reflectă o strategie riscantă de a fragmenta și mai mult stânga, sperând în același timp să reducă ascensiunea RN. Totuși, formarea NFP, o coaliție între La France Insoumise (LFI), comuniști, verzi și socialiști, a complicat planurile președintelui.
Noul Front Popular a înregistrat cele mai bune rezultate în sud-vestul țării și în marile orașe, în primul tur de scrutin fiind aleși 32 de candidați, fiecare obținând peste 50% din voturi, reprezentând cel puțin 25% din totalul alegătorilor înscriși. Printre aceștia se numără Martine Froger în prima circumscripție din Ariège (50,74%), Olivier Faure, secretarul general al Partidului Socialist, în a unsprezecea circumscripție din Seine-et-Marne (53,42%) și Andy Kerbrat din a treia circumscripție din Loire-Atlantique (51,67%).
Conform rezultatelor parțiale furnizate de Ministerul de Interne, 123 de candidați ai blocului de stânga au ieșit în frunte. Este de reținut că cele patru partide principale (La France insoumise, Partidul Comunist Francez, Europe Écologie Les Verts și Partidul Socialist) au format deja o alianță sub numele de NUPES (Noua Uniune Populară Ecologică și Socială) în cadrul ultimelor alegeri legislative, alianță care a reușit să obțină un total de 131 de deputați în Adunarea Națională, succes care a permis fiecăruia dintre cele patru partide să formeze propriul grup parlamentar.
Ca urmare, NUPES s-a dovedit a fi o forță politică semnificativă, reușind să unească principalele partide de stânga și să obțină o reprezentare solidă în parlamentul francez.
În peste jumătate din cele 577 de circumscripții electorale, RN se confruntă cu NFP în turul doi, în timp ce Ensemble a pierdut potențialul de coaliție, fiind imposibil să alieze candidații săi cu cei ai extremelor politice pe care Macron le combate. Campania electorală scurtă, de doar trei săptămâni, a fost insuficientă pentru a crește sprijinul pentru Ensemble, cu excepția RN, care și-a consolidat poziția.
RN, sub conducerea Marinei Le Pen, a reușit să se normalizeze treptat în viața politică franceză, câștigând multe primării și atrăgând elitele politice și economice. La alegerile europene, RN a obținut 93% din voturi în orașele și satele din Franța, demonstrând o popularitate larg răspândită. În plus, RN a reușit să atragă figuri influente precum Fabrice Leggeri, fost director al agenției UE Frontex, și să colaboreze cu elitele economice.
Analizând rezultatele recente ale alegerilor din România, se observă că Uniunea Salvați România (USR) a înregistrat o scădere semnificativă a sprijinului popular, fenomen similar cu cel întâlnit în cazul președintelui francez Emmanuel Macron. Această tendință reflectă o pierdere generalizată a încrederii în liderii politici de centru și o creștere a susținerii pentru extremele politice. În timp ce Macron a încercat o manevră strategică prin convocarea alegerilor anticipate pentru a diviza stânga și a limita ascensiunea RN, USR se confruntă cu provocări similare în gestionarea fragmentării politice. Astfel, atât USR, cât și Emmanuel Macron, sunt afectați de polarizarea tot mai accentuată și de nemulțumirea față de status quo-ul politic în Europa.
Alegerile legislative din 30 iunie 2024 evidențiază o diviziune profundă în peisajul politic francez, forțând alegătorii să aleagă între extremele spectrului politic. Această polarizare intensă și pierderea încrederii în centrismul reprezentat de Macron subliniază o tendință periculoasă de nemulțumire generalizată față de partidele politice care s-au aflat până acum la conducere. Rezultatele acestor alegeri nu doar că vor modela viitorul politic al Franței, dar vor influența și stabilitatea politică pe termen lung, reflectând o perioadă de schimbare și incertitudine în Europa.