Profesorul Paul Cernat (Facultatea de Litere, Universitatea din București), critic și istoric literar, deschide „balul”: „Student în anii războiului la Facultatea de Medicină din Bucureşti, Alexandru Lungu devine medic la Institutul de Endocrinologie al Academiei RSR, cercetător până în 1956 la Catedra de endocrinologie a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Publică studii şi manuale de endocrinologie, biocronologie, cibernetică medicală, bioritmologie şi biometeorologie. În 1973 emigrează în RFG, unde lucrează la o clinică din Bad-Münster-am-Stein, apoi la o clinică particulară din Raubach). După pensionare (1989) trăieşte la Bonn și se dedică literaturii”.
Tăcere literară autoimpusă
Pe firul destinului literar: „A debutat în 1939 în revista de poezie Prepoem din Năsăud şi editorial în 1941 cu volumul-poem Fata din brazi, al cărui titlu evocă un personaj din romanul Bal mascat de I. Teodoreanu. În ultimii ani de liceu scoate la Buzău, împreună cu colegul Ion Caraion, revista-caiet «de poezie modernă» Zarathustra, contaminată de un legionarism pasager. Frecventează, prin medierea lui Constant Tonegaru, cenaclul lui Vladimir Streinu şi salonul Claudiei Millian, unde citeşte din poemul Ora 25, intitulat iniţial Madona cu pulpele goale (titlul final îi e sugerat de Streinu, pornind de la un text din sumar), Volumul de versuri omonim (cu desene de Dina Stavăr) va fi distins în 1946 cu premiul «Ion Minulescu» de un juriu format din Claudia Millian, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius şi Adrian Maniu. În anii realismului socialist trece printr-o tăcere literară autoimpusă. Revine în 1968 cu două volume de versuri (Dresoarea de fluturi şi Timpul oglinzilor, conţinând poeme mai vechi). După plecarea în RFG, colaborează la publicaţii din exil, editează manufacturier, împreună cu soţia sa Micaela, revista Argo - «caiet solstiţial de poezie şi desen», iar din 1980, îşi publică în regie proprie, prin reproducere fotomecanică şi cu desene personale, mai multe volume de versuri. Preocuparea pentru dialogul artelor e confirmată şi în volumul-experiment Pictopoeme, realizat în colaborare cu Sorin Anca (2001)”.
Manifest al disperării
În continuare: „Poezia sa din anii ’40 e tipică «generaţiei războiului»: un post-avangardism demofil, aluvionar, sfidător, cu o imagistică suprarealistă. Debutul editorial oficial, Ora 25, apare în acelaşi an cu volume-reper ale congenerilor Geo Dumitrescu, Ion Caraion sau Mircea Popovici și consemnează, într-o suită de «jurnale» lirice (de război, de spital etc.), alienarea urbană a unui tineret marcat de spectrul «morţii cotidiene» (de notat că poetul nu a fost mobilizat pe front). Acest «manifest al disperării» are, din păcate, puţine consecinţe în producţia sa ulterioară. Revenirea poetică pierde legătura cu energia debutului, deşi multe poeme din Dresoarea de fluturi, Timpul oglinzilor sau Altceva decât umbra sunt vechi şi au moto-uri din versurile unor congeneri. Tendinţa spre încifrare se accentuează în Ninsoarea neagră (cu viziuni coşmareşti, morbide), unde Lungu întâlnește manierismul post-șaizecist, de la Cezar Baltag la Ion Mircea”.
Meditaţie asupra fiinţei exilate
În final: „Secţiunea finală din Armura de aer, ultimul volum publicat în ţară, (Apocrifele sfântului Dada) trimite la o coincidenţă biografică (Alexandru Lungu şi Tzara s-au născut de ziua Sf. Mucenic Dada). În Germania, poezia devine ezoterică, marcată de aprofundarea cărţilor sacre. Sound-ul ei e acum postblagian, cu inflexiuni arhaizante, asociat unui sens spiritual şi unei meditaţii asupra fiinţei exilate în istorie. Vechiul gust pentru experiment nu mai are un sens prospectiv, ci recuperator, pe latura alchimic-ocultă a suprarealismului. Nonconformiste rămân doar dialogurile text-imagine, punerile în pagină fanteziste, experimentele grafice şi tipografice. Sunt cultivate frecvent poemul într-un vers şi prozopoemul. Conţinând evocări de epocă şi portrete ale unor scriitori, reflecţii medicale despre psihologia creaţiei ş.a.m.d. dialogurile cu artişti şi critici din ţară reunite în volumul Misterul poeziei. Între turnul de fildeş şi zgomotul istoriei (2003) definesc suplimentar un poet derutant și complex”.
Versuri negre
O mostră lirică (cât pe ce să scriu apocaliptică): „Nopţile prin văi străine seamănă cu liniştea unei flori înjunghiate cu ţipătul unui arbore împăcat * când e nevoie de altceva decât de cuvinte se lasă noaptea * umblă nori ciungi se târăsc ceţuri rămase fără picioare * cine mai ştie ninsorile adevărate ale lumii? * istoria e o glumă neagră pe masa albă a călăilor”. (Prin văi străine (fragment).
102 ani se vor împlini în 13 aprilie 2026 de la nașterea poetului Alexandru Lungu.
„Alexandru Lungu a debutat în 1939 în revista de poezie Prepoem din Năsăud şi editorial în 1941 cu volumul-poem Fata din brazi, al cărui titlu evocă un personaj din romanul Bal mascat de I. Teodoreanu”, Paul Cernat, critic literar
„În Germania, poezia lui Lungu devine ezoterică, marcată de aprofundarea cărţilor sacre. Sound-ul ei e acum postblagian, cu inflexiuni arhaizante, asociat unui sens spiritual şi unei meditaţii asupra fiinţei exilate în istorie”, Paul Cernat, critic literar