Cât privește suma inițial anunțată trebuie spus că era una absolut derizorie sau chiar o crasă bătaie de joc, dacă ne gândim că Poloniei i s-au alocat 29,05 milioane euro, iar Bulgariei 16,75 milioane. Respectând adevărul faptelor, menționez că acest demers necesar și corect al președintei Comisiei Europene a survenit numai după ce, cu o zi înainte, tot aici, la Bruxelles, președintele Klaus Iohannis a declarat că aceia care au stabilit sumele respective au făcut-o „fără să țină cont de faptul că noi (România n.n.) am făcut sacrificii imense pentru a înlesni exportul cerealelor din Ucraina spre piețele lumii”. Menționând, în aceeași declarație publică: „este regretabil că asemenea abordări birocratice pun sub semnul întrebării buna credință a Comisiei”.
S-ar putea, așadar, considera că, odată ce am luat act despre declarația șefei Comisiei Europene, discuția este închisă. S-ar putea, dar aș spune că nu este cazul. Fiindcă maniera foarte abuzivă, profund discriminatorie în care au fost stabilite alocațiile pentru fermierii din cele trei state membre ale UE readuce în actualitate mai vechea marotă a unor cercuri de influență și de putere care vor să instaureze modelul unei uniuni cu două sau mai multe viteze. Model care,cu o semnificativă frecvență, revine în variate formule, așa cum este și grila cu care s-a lucrat în cazul de față. Vă mai aduceți aminte refrenul „Jana n-a murit, Jana se transformă”, nu-i așa? Ei bine, dacă l-ați uitat, iată că aveți ocazia să vi-l reamintiți într-o variantă actualizată: „UE cu mai multe viteze n-a murit, UE se transformă într-una cu mai multe feluri de ajutoare pentru fermieri!”
Ar fi fost, poate, numai de râs, sloganul acesta dar, de data asta, el este de-a dreptul revoltător, în primul rând pentru noi, după ce am văzut care sunt efectele formulei de calcul cu care au lucrat eurobirocrații de la Bruxelles atunci când a stabilit la cât se cifrează ajutoarele pentru statele membre ale uniunii care au suferit mari pierderi în urma facilităților acordate în cazul exporturilor de cereale ale Ucrainei.
Ca să spunem lucrurilor pe nume până la capăt, trebuie să menționăm că, de fapt, suma asta absolut derizorie - pe care Federația Națională PRO Agro pur și simplu a refuzat-o-, nu ar fi trebuit să mai fie chiar o surpriză. Mai ales dacă ne amintim că,încă pe 16 martie, la Strasbourg, europarlamentara Carmen Avram o făcea cunoscută. Atrăgând, totodată, atenția Parlamentului European că România are o suprafață agricolă cu mult peste cea a Bulgariei și mai are 3 milioane de tone de cereale, stocate pentru a înlesni exportul de cereale al Ucrainei. Așa cum ne-a îndemnat Comisia Europeană și așa după cum, cu bună credință și foarte corect, am procedat pentru a veni, și în acest fel, în sprijinul Ucrainei aflată sub invazia trupelor regimului de la Kremlin. Au urmat și alte avertismente despre subiectul fierbinte al alocațiilor incorect distribuite de către Comisia Europeană, transmise și de alți europarlamentari români, avertismente care se pare că nu au beneficiat de atenția cuvenită. Așa încât ne-am trezit- pentru a câta oară?-puși în fața faptului împlinit. În consecință, prima întrebare nu poate fi decât este aceasta: ce au făcut sau,poate, ce nu au făcut, factorii abilitați ai statului român pentru ca la decidenții comunitari să ajungă date exacte pe baza cărora să calculeze, corect și nepărtinitor, cât trebuie să primească fermierii din România, stat membru, egal în îndatoriri și în drepturi al marii familii a Europei Unite? Reflex, degetul arătător s-a îndreptat mai întâi către ministrul agriculturii, Petre Daea. Care a declarat că a contestat la Comisia Europeană, formula de calcul în prezența comisarului european pe agricultură, Janusz Wojciechowski. A contestat și, într-o primă fază, … doar cu contestația a rămas! Pentru ca, ulterior, și demersul ministrului Petre Daea să fie luat în calcul de către președinta Comisiei Europene atunci când a recunoscut greșeala comisă de birocrații comunitari și a anunțat că se va reveni asupra sumei ce va reveni fermierilor din România. Demersul ministrului Petre Daea fiind, ulterior, susținut și întărit de intervenția categorică a președintelui Klaus Iohannis.
Oricare ar fi fost, însă, factorii care au condus la acea primă extrem de discutabilă evaluare și la incorecta soluționare a situației, nu cred că putem să trecem peste amănuntul că, din 2019, funcția de Comisar European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală este deținută un cetățean polonez. Cel care, evident, a avut un cuvânt greu de spus în ceea ce privește stabilirea cuantumului sumelor pentru fiecare dintre cele trei țări membre ale uniunii, între care și țara sa. Dar, pentru că și de data asta am ajuns la zicala că totul este bine atunci când se sfârșește cu bine, cred că după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ne-a dat, în mod public, certitudinea unei recalculări a sumelor ce vor fi alocate fermierilor români, rămâne să vedem și rezultatele.
Până atunci, nu ar fi rău dacă am trage și câteva învățămintele din această nouă și nu deloc plăcută experiență. Primul dintre acestea fiind că numai unitatea și solidaritatea în slujba Interesului Național al României Europene poate să să contracareze politicile incorecte și practicile defavorabile, discriminatorii pe care unele cercuri de interese încearcă, din păcate, să le aplice țării noastre aici, în marea familie a Europei Unite.
În aceeași ordine de idei cred că, de dat aceasta, sunt de apreciat, în primul rând, demersurile președintelui Klaus Iohannis în urma cărora președinta Comisiei Europene a luat singura decizie corectă în acest caz. Demnitate și solidaritate de care vom avea nevoie și în eventualitatea că, sub nu știu ce pretext, s-ar mai scoate la înaintare fantoșa Uniunii Europene cu două sau mai multe viteze. Antecedente existând, din păcate! Nu de mult, a fost vorba despre veto-ul Austriei la admiterea României în Spațiul Schengen, apoi a venit rândul alocațiilor în batjocură pentru fermierii români, așa că subiectul rămâne deschis! Trăim într-un timp al imprevizibilului și să nu ne fie de mirare ce le va mai trece prin cap unora sau altora dintre cei care nu pot sau nu vor să vadă în România decât o piață de desfacere a unor produse de mâna a doua.
Nu sunt eurosceptic și nici nu vreau să devin, dar, mai ales după asemenea dezamăgitoare experiențe, cred că un plus de realism, de pragmatism și de solidaritate ne este foarte, foarte necesar!