Durerea în frunte între sprâncene nu e cauzată doar de sinuzită. Trebuie să se facă diferenţa între o amigdalită cu roşeaţă în gât şi amigdalitele cu puroi. Interviu cu profesor doctor Codruţ Sarafoleanu, şeful clinicii ORL Spitalul “Sf.Maria”
Florin Condurăţeanu - Domnule profesor Codruţ Sarafoleanu, aţi operat în premieră în România cu un endoscop perfecţionat la limita dintre creier şi spatele nasului, una din operaţiile de rafinament pe plan mondial. Explicaţi-ne!
Prof. Codruţ Sarafoleanu - Toată intervenţia este dirijată, o navigaţie prin computer printre neuroni, ghidându-ne după trei imagini de computer tomograf şi după imaginea cu endoscopul, precizia fiind de 0,2-0,3 milimetri. Operaţiile le-am făcut împreună cu colegii de la spitalul de neurochirurgie. Am operat tumori de hipofiză prin abordare nazală, zone la graniţa dintre creier şi rinobază, zone ale orbitei, glande lacrimare.
F.C. - Ceva despre urgenţele în ORL...
Prof. C.S . - Durerile sunt cele care alrmează şi trimit pacienţii la clinicile ORL. Mulţi de cum intră pe uşă îşi pun singuri diagnosticul,”am sinuzită, simt dureri în frunte, între sprâncene”. De multe ori este un autodiagnostic cu păcăleală, durerea în frunte la limita nasului nu înseamnă neapărat că e de vină o sinuzită. Acum pe caniculă şi aerul condiţionat poate afecta ramurile din frunte, din obraji ale nervului trigemen. Aerul condiţionat nu trebuie să bată direct în aceste zone ale feţei, el trebuie dirijat altfel. Când omul simte dureri în timpan trebuie să apeleze la ORL, din procese inflamatorii, orificiile fiind mici, nu se mai scurg secreţiile din sinusuri. Apar deficienţe şi în aerisirea urechii şi echilibrarea presiunilor între ureche şi spatele nasului, procesele inflamatorii afectează canalul numit Trompa lui Eustachio. Se strâng secreţii în spatele timpanului, apar dureri, există riscul ca presiunea acestora să spargă timpanul în zone în care el nu se mai reface. Medicul ORL-ist deblochează depozitul de secreţii, care se şi infectează, printr-o perforare dirijată a timpanului într-un loc ce permite refacerea timpanului în 10 zile. Prin această perforare nepericuloasă se drenează secreţiile, se fac spălături cu medicamente. Otitele acestea duc uneori şi la afectarea auzului.
F.C. - Dar sângerarea din nas nu este o urgenţă ?
Prof. C S. - Ba da, până a ajunge la medic pacientul trebuie să preseze din exterior nara care sângerează. La ORL vasul este electrocauterizat sau se acţionează cu alte metode. Sunt legende aiurea acelea care sfătuiesc să stai cu capul dat pe spate. E ineficient, ba mai înghiţi şi sânge. Legenda cu ridicarea mâinii în sus este o gogoriţă. Oricum trebuie văzut şi dacă hipertensiunea a provocat epistaxisul acesta.
F.C. - Care este adevărul despre intervenţiile cu laser?
Prof. C.S. - Când intră pe uşă părinţii, cer să intervenim la amigdale, la polipi cu laser. Dar amigdalele doar se netezesc cu laser pentru a anula acele cripte, adânciturile în amigdale unde se cuibăresc microbi. Când se impune scoaterea amigdalelor, intervenţia este clasică. Dar doar când copilul face mai multe de 4 amigdalite purulente pe an trebuie îndepărtate amigdalele, altfel se face răzuirea aceea cu laser, rămânând restul amigdalei. Se scot amigdalele şi când sunt prea mari şi împiedică respiraţia. E bine ca un copil să se lupte cu propria imunitate cu 4 amigdalite fără puroi, căci astfel îşi construiesc o imunitate eficientă. Amigdalele fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitară. Când polipii sunt crescuţi prea mari şi împiedică respiraţia pe nas a copilului, ei trebuie scoşi. Copilul revine la respiraţia normală pe nas, aerul se încălzeşte, se umidifică, micuţul recapătă pofta de mâncare, doarme bine, nu mai este palid. Îndepărtarea polipilor se face fără laser, clasic pentru a evita refacerea acestor vegetaţii.
Îndreptarea septului dintre nări în operaţia de diviaţie de sept se face cu anestezie generală. Durerile mari atât de comentate nu se mai întâlnesc.