Așternem pe hârtie aceste gânduri și ne uităm la fila calendarului deschisă la data de 18 aprilie 2023, dar, în același timp, ne întoarcem privirea și către anii adolescenței noastre. Vă rugăm să ne credeți, distins cioplitor de himere, că am dori în asemenea momente, cu toate puterile închipuirii, să reînsuflețim, ca într-un veritabil muzeu de ceară, scene, locuri, oameni din timpul lepros, să le teleportăm în prezent și să le evocăm în ambianța intimă a emoționantei aniversări, care îndeamnă la reflecții și rememorări.
Multe ar fi de spus și de povestit: despre șocul publicistic al anilor 1965-1970, când presa românească s-a confruntat cu pumnul și palma unui gazetar, conducător al celui mai influent ziar al țării, care a configurat o nouă paradigmă publicistică, despre alumnii săi care s-au străduit să nu facă pași în gol într-o societate postmodernă anomică. Am reușit, oare? Privind cu melancolie prin vitraliile incolore ale timpului și prefirând prin amintiri cenușa din ornic-ul existențelor noastre, ne putem cu toții întreba, aici și acum, ce a rămas din candoarea, exuberanța, onestitatea, inocența unei generații? Nu cumva, Cronos autodevorându-se le-a înghițit iremediabil? Vom ști adevărul când fantomele clipelor noastre, evocate strălucit de sărbătorit într-unul din volumele sale celebre, ne vor cere biletul la control. Încrezători în validitatea rezultatului, vă urăm, din inimă, un sincer La mulți ani, domnule Dumitru POPESCU!
Un grup de foști colegi gazetari