Hopkins, cunoscut pentru discreția cu care tratează viața sa privată, a recunoscut că nu a mai vorbit cu fiica sa de aproape două decenii, deși au existat încercări de împăcare.
O relație complicată, marcată de tăcere
Abigail, născută în 1968 din căsnicia actorului cu Petronella Barker, a avut o copilărie în care relația cu tatăl său a fost adesea marcată de absență. După divorțul părinților în 1972, legătura dintre cei doi a rămas fragilă.
Deși au reluat contactul în anii ’90, distanța s-a reinstalat, iar în prezent nu mai au niciun fel de relație.
„Soția mea, Stella, i-a trimis o invitație să vină să ne viziteze”, a povestit actorul. „Dar nu am primit niciun răspuns. Nici măcar un cuvânt.”
„Îi doresc tot binele, dar nu îmi voi irosi viața pe asta”
Hopkins vorbește cu seninătate despre situație, fără furie, dar cu un amestec de resemnare și acceptare:
„Îi doresc tot binele, dar nu voi irosi viața mea cu resentimente.
Dacă cineva vrea să-și irosească viața trăind cu ură, e alegerea lui.”
Actorul pare să fi făcut pace cu această ruptură și refuză să rămână blocat în trecut: „Am făcut tot ce am putut. Asta e tot ce pot spune.”
Abigail: „Nu poți trăi în trecut”
La începutul anului, Abigail Hopkins, actriță și cântăreață, a vorbit pe rețelele sociale despre lupta sa cu un cancer intestinal, diagnosticat în 2020. Boala, spune ea, i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții:
„Aș putea trăi cu resentimente pentru trecut, dar asta înseamnă moarte. Nu trăiești așa. Viața e dureroasă, oamenii se rănesc unii pe alții, dar trebuie să mergi mai departe.”
Declarațiile ei par să reflecte, într-un fel, același tip de înțelepciune amară pe care o exprimă și tatăl ei – chiar dacă relația lor rămâne, deocamdată, una imposibilă.
O lecție despre iertare și limitele ei
Anthony Hopkins, laureat al Premiului Oscar pentru roluri legendare precum The Silence of the Lambs sau The Father, continuă să fie un exemplu de autenticitate și vulnerabilitate.
Dincolo de glorie, recunoaște că viața, la orice vârstă, te pune față în față cu durerea și cu alegerea de a merge mai departe.
„Viața e dureroasă. Oamenii se rănesc. Dar trebuie să spui: mergi mai departe. Dacă nu poți, e bine și așa. Eu mi-am făcut partea mea. Asta e tot.”